Până când Doamne, până când?

Au existat vreodată momente în viața ta când te-ai trezit întrebându-te: „Până când, Doamne? Până când?” Până  când vor dura aceste lupte și dezamăgiri? Până când, pentru cât timp vom avea aceste dificultăți financiare? Până când vor persista aceste probleme de sănătate? Până când vor dura dificultățile din cadrul  acestei relații? Până când  mă voi lupta cu această dependență? Cât vor dura aceste tentații intense? Cât îmi va lua să trec peste această pierdere?

În Psalmul 13 de patru ori într-o succesiune rapidă, David strigă: „Până când…?” (Vv.1–2).

 Există perioade în care se pare că Dumnezeu ne-a uitat (v.1a). Se pare că și-a ascuns fața (v.1b). Din anumite motive inexplicabile, nu simțim prezența lui în noi. Fiecare zi pare a fi o luptă – luptă cu gândurile noastre (v.2a). Fiecare zi aduce întristare (v.2b). Se pare că pierdem bătălia și inamicul pare să triumfe asupra noastră (v.2c).


Cum ar trebui să răspunzi în momente ca acestea?

Exemplul lui David sugerează patru lucruri pe care ar trebui să le faci în continuare în perioadele dificile:

 

  1. Continuă să te rogi

David continuă să strige către Dumnezeu: „ Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,(v.3). El își varsă inima lui Dumnezeu. Nu renunța să te rogi chiar și atunci când Dumnezeu pare departe.

2.     Continuă să ai încredere

Eu am încredere în bunătatea Ta,sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale(v.5)

Este relativ ușor să ai credință când lucrurile merg bine, dar testul credinței este atunci când lucrurile nu par să meargă bine.

 

3.     Continuă să te bucuri

El nu se bucură de încercări, ci de mântuirea lui Dumnezeu. El spune: sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale(v.5)

 

4.     Continuă să te închini

În ciuda a tot ce a trecut peste el, David este capabil să vadă bunătatea lui Dumnezeu: „cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!”(v.6). Își amintește tot ce a făcut Dumnezeu pentru el.


Pe măsură ce începi să-L lauzi și să te închini lui Dumnezeu, acesta aduce rezolvări problemelor tale. Uneori, mi se pare util să mă uit înapoi la viața mea și să-i mulțumesc Domnului pentru că mi-a adus atâtea lupte personale, dezamăgiri și jale, și să-mi amintesc cum, prin toate acestea, „mi-a făcut bine!” ( v.6).

Doamne, te preamăresc azi. Mulțumesc pentru bunătatea pe care o arați față de mine. Pentru toate bătăliile viitoare, am încredere în dragostea și bunătatea Ta.

                                                                                                           bebe_cioc

Cârpirea mrejelor(pescuit eficient)

Matei 4:21 VDC

De acolo a mers mai departe și a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat.

Zilele acestea mi-au căzut sub ochii câteva statistici legate de creșterea numărului de credincioși în rândul bisericilor evanghelice. Situația nu e roză, ci din contră, alarmantă. Majoritatea bisericilor evanghelice au un număr redus de convertiri, 1-2 botezuri anual,  cu 3-5 candidați în medie. Cei care depășesc aceste numere sunt excepții și considerați „norocoși” de către ceilalți. „Oare de ce? Care să fie cauza? Unde greșim?” Sunt câteva din întrebările lăsate fără răspuns la finalul acestor statistici.

Aceste întrebări mi-au răsunat  în minte în ultimele zile, ca un refren nesfârșit. De ce, unde și cum greșim? Citind textul de mai sus au început să întrevăd un posibil răspuns.

Primi oameni pe care Isus i-a chemat să-i fie ucenici, erau pescari de meserie: Petru, Andrei, Iacov, Ioan. El le-a zis: „Veniţi după Mine și vă voi face pescari de oameni.” Matei 4:19.

Înainte de a  fi chemați de Isus, aceștia stăteau la mal și își dregeau mrejele. După o noapte de pescuit, mrejele s-au agățat și s-au rupt. Ar fi fost de prisos să se prefacă că nu văd ruptura și, a doua zi să le folosească din nou. Ar fi fost o muncă zadarnică deoarece peștii ar fi scăpat în momentul în care ar fi început să se strângă năvodul în jurul lor, ar fi ieșit prin ruptură. Totodată, observăm că ei nu și-au putut permite să-și dreagă mrejele și apoi să le abandoneze. Le-au dres ca să le folosească a doua zi.

Dacă vrem să fim o biserică cu succes în pescuit, trebuie să ne dregem mrejele, trebuie să cârpim năvodul.

Mreaja este reprezentată de legăturile dintre membri bisericii. Cu cât legăturile sunt mai strânse, cu atât, mreaja este mai bună, mai deasă, mai eficientă. Anul care a trecut, nu a făcut altceva decât să slăbească năvodul, să slăbească relațiile dintre noduri(membri) prin lipsa de socializare, de contact. Fiecare membru a bisericii reprezintă un nod al mrejei(năvodului). Cu cât va avea mai multe relații cu ceilalți membri(noduri) cu atât mreaja va fi mai deasă, mai rezistentă. Cu cât biserica este mai mare, cu atât năvodul este mai mare și poate prinde mai mulți pești.

Pentru a avea o pescuire eficientă, trebuie folosit un năvod eficient, care e verificat să nu prezinte găuri, rupuri, spărturi. Problema noastră este, nu doar că folosim un năvod rupt pentru a încerca să prindem pește, dar îl mai și rupem voluntar de multe ori (parcă chiar ne face plăcere).

Dresul, cârpitul mrejelor trebuie făcut tot timpul, după fiecare aruncare, după fiecare partidă de pescuit, trebuie făcut regulat. Unul din caracteristicile Cinei Domnului este tocmai acesta: ocazia de a repara mrejele, de a verifica dacă sunt rupuri și de a le repara, remedia.

Trăim într-o societate individualistă, în care fiecare se preocupă doar de el, de satisfacerea egoului, fără a-i mai păsa de ceilanți, de nevoile lor, de preocupările lor, (de dorințe, nici nu mai încape vorba). Am purtat individualismul în biserică și l-am ridicat la loc de cinste. Avem relații doar cu cei de care ne putem folosi și doar pentru perioada în care ne sunt de folos, după care de debarasăm ușor de ei fără probleme și remușcări. Vrem biserici mari, cu mulți enoriași pentru faimă și gloria personală, nu pentru Dumnezeu și Gloria Lui. Semănăm în fire dar avem pretenția de a secera din Duhul.

Dacă ne dorim o  pescuire binecuvântată, dacă vrem prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru, trebuie să ne refacem mrejele. Trebuie să lăsăm egoismul deoparte și să refacem legăturile dintre noduri(sau să facem legături). Dacă vezi că o relație nu mai merge, fi primul care ia inițiativa cere iertare și dă-ți silința să înțelegi ce a dus la acea ruptură.  Cere călăuzire de la Dumnezeu. Dacă ai rănit, mințit, manipulat, recunoaște întâi între tine și Dumnezeu, după între tine și cel față de care ai greșit. Poate ruptura este mare și cel față de care ai greșit nu mai vrea să te asculte, ia cu tine unul sau doi frați duhovnicești și apropie-te din nou de ce rănit. Nu lăsa ca pești să iasă prin spărtura cauzată de tine,  nu fi tu  cauza nereușitei. Nu fi tu problema, ai fost creat și chemat să fi soluția. Fi binecuvântare. Nu judeca pe cel de lângă tine ci întărește-l și îmbărbătează-l

După ce ai dres spărtura , ai reparat legătura, folosește-te de ea, folosește-l pe cel căzut, nu-l abandona pe ultima bancă, întărește relația și legătura, introdul în cercul tău de prieteni.

Îmi doresc ca anul 2021 să fie un an cu mult pește prins în mreajă, un an în care relațiile dintre noduri să fie refăcute, să reziste în fața oricărei încercări, un an în care să fim o binecuvântare pentru ceilanți.

bebe_cioc