Iertarea

Matei 18:21-35

Iertarea nu este ușoară. Crucea ne amintește cât de costisitoare și dureroasă este. Iertarea nu înseamnă  a aproba  ceea ce a făcut cealaltă persoană, nici a scuza, nici  a nega, nici  a pretinde că nu ești rănit, ci mai degrabă ești conștient de ceea ce a făcut cealaltă persoană și totuși ești chemat să ierți. În relațiile tale personale, lasă deoparte orice răutate,  orice dorință de răzbunare și arătă milă și grație persoanei care te-a rănit. Uneori iertarea poate fi extrem de grea. După cum a scris C. S. Lewis: „Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când nu are ceva de iertat.”
În parabola din Matei 18, putem vedea natura distructivă a iertării. Nedorința primului slujitor de a ierta o datorie relativ minoră (salariul a aproximativ trei luni și jumătate de muncă comparativ cu salariul de aproximativ 160 de ani de muncă pentru o persoană ) îi distruge relația cu ceilalți slujitori și duce la aruncarea celui de-al doilea slujitor închisoare.  De  cele mai multe ori neiertarea distruge relațiile dintre oameni și are ca rezultat rănirea celor pe care ei cred că au păcătuit împotriva lor. Rezultatele neiertări le vedem în rupturile din cadrul căsătoriei, a relațiilor de prietenie rupte sau în conflictele dintre diferitele comunități.

                Iertarea nu este meritul nostru; Isus a realizat acest lucru pentru tine pe cruce, dar disponibilitatea ta de a ierta este dovada că ai cunoscut iertarea lui Dumnezeu. Oamenii iertați, iartă. Cu toți am fost iertați atât de mult de Dumnezeu, încât trebuie să continuăm să iertăm infracțiunile relativ mici comise de ceilalți împotriva noastră. Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu nu pune o limită  la cât de des mă iartă. Cu toate acestea, când mă uit la ceilalți, sunt tentat să mă gândesc: „Sunt fericit să iert o dată, sau chiar de două ori, dar dacă continuă să facă acest lucru, cu siguranță nu mai e de așteptat să iert”. Cultivați în inima voastră aceeași atitudine față de ceilalți ca și  cea a lui Dumnezeu față de voi.

 Doamne, ajută-mă să-mi folosesc libertatea de a iubi, de a căuta pe cei pierduți și de a avea milă. Ajută-mă să nu cauzez suferință, ci mai degrabă să-mi dau viața, urmând exemplul lui Isus, pentru alinarea suferinței.

bebe_cioc

Chei, autoritate,…biruință

În 15 ianuarie 2009, zborul 1549 al US Airways, aflat în zbor deasupra orașului New York, a lovit un stol de gâște și ambele motoare s-au defectat.  A apărut un potențial dezastru. Nu numai că cei 155 de pasageri aflați la bord erau în pericol, dar alți mii ar fi putut fi uciși dacă avionul ar fi lovit unul dintre zgârie-norii din New York. Căpitanul Chesley Burnett „Sully” Sullenberger  a condus avionul defect cu îndemânare și curaj și a efectuat o amerizare de urgență, cu succes, pe râul Hudson. Nici un pasager nu a murit și nici nu au existat răniți grav. Primarul orașului New York a înmânat pilotului eroic, cheile orașului.

               A da cuiva cheile unui oraș este un privilegiu imens. Ele simbolizează acces și autoritate. Cheile sunt de obicei date ca recunoaștere a unor servicii excelente oferite orașului. În Noul Testament, vedem că Isus este deținătorul cheii. Hristos cel înviat spune: „Eu ţin cheile morţii și ale Locuinţei morţilor.(Apocalipsa 1:18). Isus a oferit o salvare(mântuire) mult mai mare decât ar putea realiza vreodată orice altă persoană. Autoritatea pe care o deține este, de asemenea, cea mai mare care ar putea exista vreodată – deține cheile vieții și ale morții. În mod uimitor, Isus dă lui Petru și bisericii (adică nouă) „cheile împărăției” (Matei 16:19). Mulți creștini se simt neputincioși, lipsiți de orice fel de autoritate spirituală. Nu par să realizeze ce le-a dat Isus. Nu ești neputincios. Aveți privilegiul imens de a vi se fi dat „cheile Împărăției cerurilor”.

               Contextul în care Isus dă învățătura despre cheile împărăției, este înțelegerea și recunoașterea a cine este Isus. Așa cum citim în Psalmul 14, „Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu(Psalmul 14: 2), la fel Isus este uimit de lipsa de înțelegere a discipolilor săi: „Tot nu înțelegeți? … Cum nu înțelegeți? ”(Matei 16: 9,11). Petru răspunde că Isus este „Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu” (v.16). În acest context, Isus îi dă lui Petru „cheile” spunând: „Și Eu îţi spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”(vv.18-19).

Cuvintele lui Isus îi sunt adresate lui Petru. Pe o credința neclintită ca o  stâncă,  credință pe care a arătat-o ​​Petru, Isus va construi biserica sa. Petru primește cheile împărăției și, în ziua Rusaliilor, Petru a deschis ușa pentru 3.000 de oameni (Fapte 2:41). El a deschis ușa  lui Cornelius, neamurilor și, astfel, întregii lumi  (Fapte 10). Dar nu numai Petru are cheile împărăției. Mai târziu, Isus le dă ucenicilor o autoritate similară: „ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” (Matei 18:18). Aceasta este responsabilitatea și privilegiul extraordinar pe care Isus ni le dă nouă, bisericii sale. El ne dă cheile împărăției. „Veți avea acces complet și gratuit la împărăția lui Dumnezeu, chei pentru a deschide orice ușă: nu mai există bariere între cer și pământ, pământ și cer. Un da ​​pe pământ este un da în cer. Un nu pe pământ este un nu în ceruri ”(v.19Biblia amplificată).

 Isus spune că puterile întunericului nu „ vor birui” persoana care are credință în el (v.18), ci mai degrabă, Biserica, înarmată cu cheile Împărăției, poate asalta porțile iadului și elibera prizonierii. „Porțile Locuinței morților” nu vor rezista împotriva Bisericii. Porțile sunt defensive, nu ofensive, biserica este în ofensivă și poate fi sigură de victorie împotriva apărării inamicului.Poți avea privilegiul  de a vedea oameni eliberați prin predicarea Veștii bune despre Împărăția cerurilor, poți avea bucuria de a vedea oameni eliberați de dependența de droguri, alcoolism, pornografie și orice altă robie. Poți aborda provocările cu încredere, fără să te temi de nici un rău, știind că participi la o remarcabilă autoritate spirituală.

Dublă binecuvântare

Îmi place cuvântul milă și sunt mulțumitor pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu îndurător, milos. William Shakespeare a capturat ceva din virtutea milei în  piesa sa “Neguțătorul din Veneția”:

Virtutea milei nu o ai cu de-a sila

Ea cade pe pământ din cer, ca ploaia,

Ce-alină și binecuvântează,

Pe cel ce dă, ca și pe cel ce ia. (Monolog Porția-Act IV scena I)

Ești binecuvântat când ai parte de milă și ești binecuvântat când oferi altora milă (dubla binecuvăntare).
Psalmul 6:1-10 este un plânset după îndurare.

Sunt momente în viața ta când ești în strâmtorare și nimic nu merge bine? Te simți ofilit (uscat)v.2, în agonie, îngrozit v.3, întristat, înlăcrimat v.6, slab și încercat v.7? Uneori lucrurile acestea sunt cauzate de păcatele noastre, alteori, se pot datora jalei, pierderii bruște, dificultăților de relaționare, rupturilor din familie, bolii, problemelor de muncă, șomajului sau opoziției.

Și David a avut timpuri dificile, dar, în mijlocul încercărilor, a cerut îndurarea lui Dumnezeu: Ai milă de mine, Doamne, (v.2). El știa că Dumnezeu, este un dumnezeu al milei, al îndurării. El s-a rugat: Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul! Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta! (v.4)

 Uneori avem impresia că încercările noastre nu vor ajunge niciodată la capăt, că vor continua la nesfărșit. Când suntem în luptă cu încercările, ne plângem ca și David: până când Doamne, până când? Și Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?(v.3) Ne plângem și cerem îndurare și ni se pare că Dumnezeu nu ne aude. Dar… El o face. Va veni o vreme în care vei putea zice ca David: căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!Domnul îmi ascultă cererile și Domnul îmi primește rugăciunea!(v.8-9)

Doamne îți mulțumesc pentru dragostea și mila ta nesfârșite, îți mulțumesc că tu asculți plânsetele și rugăciunile mele. Ai milă de mine Doamne.

Tema milei, a îndurării, acestă binecuvântatre dublă, o găsim și în Noul Testament în Matei 5:43-6:24

Fi milos față de ceilanți. A arăta milă față de ceilanți este chiar centrul învățăturilor lui Isus. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc și rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; (Matei 5:44-45) Dragostea este mai mult decăt a arăta milă, dar mila este o parte esențială a dragostei.

 Domnul Isus, în predica de pe munte, ne dă trei motive pentru care ar trebui să arătăm îndurare față de cei ce ne greșesc:

  1. A arăta milă față de vrășmași înseamnă a-l imita pe Tatăl nostru ceresc: ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; (Matei 5:45) Îndurarea lui Dumnezeu se extinde și peste cei ce-i sunt ostili lui: căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepţi și peste cei nedrepţi.(v.45b)
  2. A arăta o așa milă, arată că nu aparții lumi acesteia: Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptaţi? Nu fac așa și vameșii?(v.46) Avem tendința de a iubi doar pe cei care ne plac sau cărora le suntem plăcuți. Dar am fost chemați să fim diferiți. Suntem chemați la ceea ce Dietrich Bonhoeffer a numit „extraordinarul” … semnul distinctiv al creștinului ”.
  3. Este o legătură între a fi milos și a avea parte de îndurare. Nu putem avea parte de mila lui Dumnezeu și să fim neîndurători față de ceilalți. Noi nu câștigăm milă, îndurare iertâdui pe ceilalți, dar Isus a spus că îndurarea noastră față de ceilalți este esențială pentru a avea parte de mila lui Dumnezeu față de noi. Nu poți primi iertare de la Dumnezeu fără a-i ierta întâi pe ceilalți. Dacă tu refuzi să-ți faci partea, te auto-excluzi de la iertarea lui Dumnezeu (Matei 6:14-14). Zilnic avem parte de iertare și îndurare și tot zilnic trebuie s-o oferim celorlalți.

Printre altele, Isus, ne-a explicat cum putem să practicăm mila, în ceea ce facem. El sublinează importanța rugăciunii. Isus ne cere să ne rugăm pentru cei ce ne greșesc.(Matei 5:44). Rugându-te pentru dușmani, te ajută să-i vezi așa cum îi vede Dumnezeu. Rugăciunea este testul acid al iubirii. Intrarea în lumina prezenței lui Dumnezeu dezvăluie adevăratele sentimente din adâncul inimii noastre. Tema milostivirii se află de asemenea în centrul rugăciunii domnești: și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiţilor noștri (Matei 6:22)


În cele din urmă, mila ar trebui să fie, de asemenea, în centrul dăruirii noastre. Generozitatea este o formă de a avea milă de ceilalți. “Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:3-4)

bebe_cioc