Binecuvântările trăirii cu Dumnezeu.

Psalmul 84: 1-7

Hans și-a croit singur drumul, de la a fi miner, până la a deține mai multe mine. Fiul său cel mare, Martin, era foarte inteligent și a mers la universitate la vârsta de șaptesprezece ani. Avea înaintea sa, o carieră respectabilă ca avocat,. Deodată, spre disperarea tatălui său, și-a anulat înscrierea la cursul de drept și a devenit călugăr iar apoi preot.

Martin a vrut să ducă o viață dreaptă. A postit zile întregi și a petrecut nopți nedormite în rugăciune, dar a fost încă afectat de propria-i nedreptate în fața unui Dumnezeu drept. În jurul vârstei de treizeci de ani, în timp ce studia Romani 1:17, a avut o revelație. Ulterior a scris:

„Am început să înțeleg că în acest verset neprihănirea lui Dumnezeu este aceea prin care omul drept trăiește prin darul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte prin credință; și că această propoziție, „neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită”, se referă la o neprihănire pasivă, adică acea prin care Dumnezeu milostiv ne justifică prin credință, așa cum este scris: „Cel neprihănit trăiește prin credință”. Acest lucru m-a făcut imediat să mă simt de parcă m-aș fi născut din nou și aș fi intrat prin porți deschise către paradisul însuși.” [1]

Această experiență a avut loc acum 500 de ani. Nu numai că i-a schimbat viața, ci a modificat cursul istoriei umane. El a devenit una dintre figurile esențiale ale civilizației occidentale, fondatorul Reformei – producând schimbarea pentru gândirea socială, economică și politică. Numele lui, desigur, era Martin Luther.

În esență, dreptatea înseamnă o relație corectă cu Dumnezeu, care duce la relații corecte cu ceilalți. Este un dar făcut posibil prin viața, moartea și învierea lui Isus. Aici stă secretul relațiilor restaurate – mai întâi al relației restaurate cu Dumnezeu și apoi al tuturor celorlalte relații.

Locuind în prezența lui Dumnezeu este locul în care se găsesc cele mai mari binecuvântări. Îmi place  Psalmmul 84  pentru că descrie binecuvântările trăirii într-o relație restabilită cu Dumnezeu.

  • Dor de prezența lui Dumnezeu

În fiecare inimă umană există o foame spirituală, care nu poate fi satisfăcută decât trăind într-o relație corectă cu Dumnezeu. În prezența lui Dumnezeu, dorul sufletului (v.1) este satisfăcut și strigătul inimii găsește răspuns. Psalmistul scrie: „Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curţile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.”(vv.1-2).

  • Binecuvântarea prezenței lui Dumnezeu

Pe măsură ce vă petreceți timpul rugându-vă, ascultându-l pe Dumnezeu prin Biblie și venerându-l, veți descoperi că nu există un alt loc în care a-ți  dori să fiți, decât în ​​prezența Lui. “Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude!”(v.4).

Prezența lui Dumnezeu este un loc de binecuvântare, laudă și înviorare. Este ca ploaia pe pământul însetat (v.6).

  • Forță din prezența lui Dumnezeu

Când puterea noastră este în Dumnezeu (v.5), locurile dificile, situațiile dificile și văile vieții pot fi transformate în izvoare (v.6). Pe măsură ce îți atragi puterea de la Dumnezeu în aceste vremuri, te vei găsi trecând  „din putere în putere” (v.7).

După ce a făcut din tabernacol și templu locul prezenței sale în Vechiul Testament, acum, prin Isus Hristos, Dumnezeu locuiește și este prezent prin Duhul său în biserică (Efeseni 2:22) și în trupurile noastre (1 Corinteni 6:19) .

Mulțumesc, Doamne, pentru toate binecuvântările prezenței tale cu mine. Mulțumesc pentru felul în care mă întărești zilnic cu prezența Ta.


[1] Graham Tomlin, Luther and His World, (Lion Books, 2012), p.58.