Bunătatea este dragostea, în hainele de lucru

Faptele Apostolilor 3:1-26

Steve Sjogren a scris o carte numită Conspiracy of Kindness(Conspirația bunătății)[1] A început o biserică în Cincinnati, Ohio, care a crescut rapid până la o prezență medie de peste 7.000. Motto-ul lor este „Lucrurile mici făcute cu mare dragoste schimbă lumea.” Ei desfășoară acte de bunătate aleatorii, cum ar fi plata pentru o cafea a unui străin sau scrierea unei note de „mulțumire” unui asistent de magazin.

Bunătatea este dragostea în hainele de lucru. Arătând iubirea lui Dumnezeu în moduri practice, ei au descoperit puterea bunătății de a efectua schimbări pozitive, atât în ​​viața lor, cât și în viața oamenilor din jurul lor. Bunătatea neașteptată este cel mai puternic, cel mai puțin costisitor și cel mai subevaluat agent al schimbării umane. Atunci când bunătatea este exprimată, se creează relații sănătoase, conexiunile comunității sunt hrănite și oamenii sunt inspirați să transmită bunătatea.

Un act de bunătate poate transforma ziua unei persoane sau chiar viața acesteia. După cum  spune zicala: „Fii bun, pentru că toți cei pe care îi întâlnești duc o bătălie grea.” Bunătatea este unul din rodul Duhului Sfânt (Galateni 5:22).

Acest „act de bunătate”(Fapte 4:9) a condus la un lanț remarcabil de evenimente, care poate fi cel mai bine descris ca „evanghelizare a puterii”, ce a dus la o creștere uimitoare a bisericii. A făcut parte din începutul unei explozii care în cele din urmă avea să schimbe întreaga lume.

Dacă ni s-ar cere să începem o nouă biserică, mă îndoiesc că am face acest lucru așa cum au făcut-o ei: nu aveau clădiri, nici bani și nici resurse,  totul a început cu o grămadă de pescari și vameși și, printre altele, cu o mulțime de oameni care vorbeau în limbi! Cu toate acestea, biserica a explodat în viață cu o creștere uimitoare.

Oamenii din afară au fost atrași din cauza a ceea ce au văzut că se întâmplă în interior. Au fost atrași de puterea nediluată a lui Dumnezeu eliberată prin acest „act de bunătate”.

Cei doi apostoli erau în drum spre un serviciu de seară. Când au ajuns acolo, au văzut o persoană care avea nevoie disperată, cerșând ajutor. Acesta este genul de persoană pe care ne-am putea aștepta să o găsim într-unul din puținele locuri în care ar putea spera să primească orice formă de  bunătate.

 „ Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.” (v.2). Poarta se numea Frumoasă; totuși, ceea ce au văzut nu a fost ceea ce lumea vede ca fiind frumos – un om cu handicap de la naștere, cerșind.Inimile lor nu s-au posomorât când au văzut contrastul, ci mai degrabă, credința lor a crescut. Au făcut ceva, l-au vindecat. Au văzut pe cineva în nevoie. Ei au recunoscut frumusețea interioară a fiecărei ființe umane. Nu aveau bani, “Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!”(v.6).

Există o mare putere în numele lui Isus. Pentru mintea ebraică, numele unei persoane și-a dezvăluit caracterul. Aceasta nu a fost o formulă magică sau o etichetă la sfârșitul unei rugăciuni. Aceasta a fost diferența dintre slujirea lui Isus și cea a discipolilor săi. Isus a vindecat pe propria sa autoritate, în timp ce ucenicii au făcut-o în numele lui. În același mod, suntem dependenți de el. În slăbiciunea noastră, tu și cu mine putem continua să-i exercităm slujirea, în puterea și în numele lui.

Acest om nu numai că a fost vindecat (dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu., v.8), dar și mulți oameni s-au convertit. Acest singur act de bunătate a avut un efect uimitor. Oamenii „ și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. Fiindcă el se ţinea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.” (vv.10-11). Demonstrarea puterii lui Dumnezeu a fost însoțită de vestirea Evangheliei. Ei au avut ocazia să vorbească despre Isus: despre moartea și învierea sa și nevoia de credință (vv.14-16).

Predicarea noastră ar trebui să fie întotdeauna centrată pe Isus. A doua predică a lui Petru, la fel ca prima, se concentrează total asupra lui Isus. Începe prin a spune: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?” (v.12). Petru nu vrea ca oamenii să se concentreze asupra lui însuși, ci mai degrabă pe Isus.

Întreaga discuție este despre Isus. Isus este „Robul” lui Dumnezeu (v.13), „Sfântul și Dreptul” (v.14), „autorul vieții” (v.15) și „profetul” prezis de Moise (v.22). El spune: ‘Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi și-l cunoașteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.”(v.16).

Petru dă vestea bună despre Isus. El vorbește despre păcat, despre cruce, despre înviere și despre nevoia de a se pocăi și a se întoarce la Dumnezeu. El îi asigură de promisiunea lui Dumnezeu de a le ierta păcatele și de a restabili relația lor cu Dumnezeu. El spune: „ Pocăiţi-vă dar și întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (v.19).

Vremuri de înviorare” vin când petreci timp în prezența lui Dumnezeu. Când ești obosit sau ostenit, poți fi împrospătat petrecând timp cu Dumnezeu. Uneori, trebuie să înveți să te separi de problemele vieții și să petreci timp cu Dumnezeu în felul în care a făcut Isus. Duhul Sfânt, în bunătatea sa, vrea să vă aducă „vremuri de înviorare”.

Doamne, îți mulțumesc că există o asemenea putere în numele lui Isus. Mă rog astăzi pentru ocazia de a arăta bunătate față de cineva și de a-l ajuta, în numele lui Isus.


[1] https://www.amazon.com/Conspiracy-Kindness-Revised-Updated-Approach/dp/0830745726

Victoria lui Isus

Fapte 2:22-47

Biserica ar trebui să fie un loc de „sărbătoare, exuberant și vesel” (v.46). Ar trebui să fim cei mai pozitivi oameni din lume – sărbătorind în permanență pe Isus și victoria lui Dumnezeu.

În ziua Rusaliilor, Petru, plin de Duhul Sfânt, explică marea victorie a lui Isus. El vorbește despre viața, slujirea, moartea și, în special, despre învierea sa. El oferă patru motive pentru care poți fi sigur că Isus a fost înviat din morți și, prin urmare, poți fi sigur că, prin puterea Lui din noi, vom fi înviați cu el:

  1. Logic

Puterea morții lui Satana nu ar putea fi mai puternică decât puterea vieții în Mesia. Petru explică: „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.” (v.24).

2.Biblic

El arată că învierea a fost profețită în Psalmul 16: 8-11 (Fapte 2: 25-28). Petru spune: ‘[David] a fost profet și știa că Dumnezeu a promis în jurământ că va pune pe tronul său pe unul dintre descendenții săi. Văzând ce avea să urmeze, a vorbit despre învierea lui Hristos ’(vv.30-31).

3.Personal

Petru își dă propria mărturie: „Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toţi suntem martori ai Lui.” (v.32). Peter spune efectiv: „L-am văzut cu toții”.

4.Experimental

Experiența Duhului Sfânt este în sine o dovadă a învierii. După viața, moartea, învierea și înălțarea lui Isus a venit actul final în slujirea sa mântuitoare: „Și acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi și auziţi.” (v.33).

Această experiență nu s-a limitat la cei care erau prezenți în ziua Rusaliilor. Este pentru fiecare creștin. Este pentru tine. ‘Promisiunea este pentru tine, copiii tăi și pentru toți cei care sunt departe – pentru toți pe care Domnul, Dumnezeul nostru, îi va chema’ (v.39). De fiecare dată când cineva experimentează Duhul Sfânt este o dovadă suplimentară a învierii. De fiecare dată când vedeți pe cineva umplut cu Duhul Sfânt sau auziți mărturia despre modul în care Duhul Sfânt i-a schimbat viața, este o dovadă suplimentară a învierii.

Duhul Sfânt ne permite să recunoaștem adevărul cuvintelor lui Petru: „L-ai răstignit” pe Isus din Nazaret (v.36). Isus a murit pentru păcatele mele. L-am ucis pe Isus. Păcatul meu personal a fost prezent pe cruce. În ziua în care am recunoscut acest lucru, și eu am fost „tăiat la inimă” (v.37). Această revelație este cea care duce la adevărata pocăință.

Modul în care primiți făgăduința este prin pocăință, credință în Isus, botez și primirea darului Duhului Sfânt (vv.37–38). Dovezile că ai primit Duhul Sfânt vor fi văzute într-o viață schimbată și într-o comunitate transformată (vv.42–47).

Biserica nu este doar un loc de sărbătoare, exuberanță și bucurie; ar trebui să fie și un loc de dragoste:

  1. Dragoste pentru Dumnezeu

Biserica este un loc plin de dragoste pentru Dumnezeu. Aveau o nouă dragoste pentru Biblie – „S-au dedicat învățăturii apostolilor” (v.42). O mare parte din această învățătură este acum consacrată în Noul Testament.Ei aveau o nouă dragoste pentru sacramente – „S-au dedicat … frângerii pâinii” (v.42). „Au frânt pâinea în casele lor” (v.46).Au avut o nouă dragoste pentru rugăciune (v.42). Biserica plină de Duh va fi o biserică care se roagă.

2.Dragoste unul pentru celălalt

Biserica ar trebui să fie marcată de dragoste unul pentru celălalt. Au avut o nouă dorință de a se întâlni împreună – „S-au dedicat … părtășiei” (v.42). „Au continuat să se întâlnească împreună” și „au mâncat împreună cu inimi bucuroase și sincere” (v.46). A existat o nouă eliberare a finanțelor și a generozității în acordarea lor (vv.44-45).

Biserica plină de Duh va fi o biserică unită.

3.Dragoste pentru lume

Biserica ar trebui să fie plină de dragoste pentru lume. Erau o comunitate orientată spre exterior, care făcea semne și minuni (v.43). ‘Domnul a adăugat zilnic la numărul lor pe cei care erau mântuiți’ (v.47). Biserica plină de Duh va fi o biserică cu orientată spre exterior.

Doamne, îți mulțumesc pentru marea victorie a lui Isus asupra păcatului și morții. Mă rog să mă umpli din nou cu puterea Duhului Sfânt.