plângerea Hristică

Aproape toată lumea iubește să vadă o paradă, procesiunea fericită, mulțimile entuziasmate contribuie la crearea unei atmosfere de petrecere. Poate că aceasta face povestea intrării lui Isus în Ierusalim atât de atrăgătoare pentru noi. Când mă gândesc la Duminica Floriilor originală, îmi imaginez oamenii dansând și cântând în timp ce aleargă de-a lungul lui Isus  călare pe  un măgăruș. Îmi este ușor să vizualizez copii care flutură cu ramuri de palmier în timp ce se aruncă în fruntea petrecerii bucuroase. Dacă mă străduiesc puțin mai tare, aproape că îl pot vedea pe Isus cu un zâmbet larg pe față, în timp ce privește mulțimea jubilantă ce își întinde hainele și crengile cu frunze în fața Lui, pentru ca El să poată păși peste ele.

Însă textul nostru evanghelic din Luca 19:28-42, tinde să-mi strice imaginea plăcută a Duminicii Floriilor originale, făcând  acea observație neașteptată că,  atunci când Isus a văzut Ierusalimul, a plâns. Un Isus  care plânge pare  deplasat în mijlocul mulțimii exaltate. Mai ales când ne dăm seama că plânsul Său nu a fost o vărsare discretă de lacrimi. Mai degrabă, cuvântul grecesc sugerează că El a plâns cu durere, a plânge așa la o astfel de ocazie aparent fericită pare aproape de prost gust, ca și cum ai plânge la o petrecere. Pare pur și simplu indiferent de sentimentele altor persoane, distrugând starea de spirit festivă.

Ce l-ar determina pe Isus să facă așa ceva? Poate că ar trebui să o punem o altă întrebare mai întâi. De ce a fost atât de veselă mulțimea strigătoare? Ce a creat entuziasmul din mulțime și i-a făcut să strige: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”(v.38)? Ce le-a inspirat entuziasmul? Într-un cuvânt, răspunsul este „speranță”. Oamenii au văzut în Isus împlinirea speranței lor. În El au văzut un eliberator despre care credeau că îi va conduce într-o luptă pentru eliberare împotriva romanilor care le-au ocupat pământul și au dominat poporul Israel. Se așteptau la un conducător pe care Dumnezeu îl va trimite, un conducător care să-i împuternicească împotriva dușmanilor lor romani, astfel încât să-i poată alunga pe asupritori din țara lor și Israel să poată experimenta din nou gloria  națiunii din timpul regelui David. Și aveau motive întemeiate să creadă că Isus era cel pe care îl așteptau, la urma urmei, Isus a împlinit cuvintele profetului Zaharia care a vorbit despre regele promis al lui Israel venind la poporul său călare pe un măgar (Zaharia 9: 9-10).

Oamenii nu s-au putut stăpâni când au văzut că Isus împlinește profeția. Erau convinși că El era Mesia care avea să răstoarne vechea ordine și să inițieze noua eră. Astfel, ei au delirat de bucurie și nu au ezitat să-l proclame pe Isus drept „Împăratul care vine în numele Domnului”. Oamenii aveau dreptate …. și greșeau. Isus era într-adevăr Regele pe care îl așteptau de mult, dar El nu era genul de rege pe care și l-au imaginat. Dacă ar fi reflectat un pic mai profund asupra profeției din Zaharia, nu ar fi fost așa dezamăgiti spre sfârșitul săptămânii.

Au vrut un rege războinic care să-i conducă în confruntarea armată cu dușmanii lor. Au vrut un rege care, în numele lui Dumnezeu și al libertății, să vărseze sângele asupritorilor lor, să rupă jugul roman și să dărâme standardul roman care flutura deasupra țării lor. Au vrut un rege care rupă Israelul din mâinile lui Cezar și a forțelor sale armate, astfel încât națiunea lor să-și determine din nou propriul destin. Cu siguranță aceste dorințe sunt suficient de înțelese. Dar Isus nu avea intenția de a fi un rival politic al lui Casar, cel puțin nu în ceea ce privește ceea ce noi considerăm în mod normal drept politic. Căci Isus nu s-a străduit să-și creeze o putere imperială ca cea a Romei și nici nu ar oferi conducerea sau sprijinul Său celor care doreau să-și înfrunte dușmanii pe câmpul de luptă într-o confruntare de forță împotriva forței. Da, dacă oamenii ar fi acordat o atenție mai atentă modului în care Isus a împlinit profeția lui Zaharia, nu ar fi fost atât de dezamăgiți de Isus, mai târziu. Căci El nu a intrat în Ierusalim pe un cal de război plictisitor, ci mai degrabă, El a venit prezentându-se pe un măgar, simbolizând astfel împărăția Sa ca fiind una de pace. Nu forța brută, sângele și oțelul au caracterizat acest rege, ci dorința de a sluji celor care aveau nevoie.

Cei care cred că puterea politică este singurul mod eficient de a avea un impact asupra lumii privesc cu dispreț calea lui Isus. Sunt sigur că Pilat a râs când l-a întrebat pe Isus câteva zile mai târziu: „Ești tu regele iudeilor?” Tu, omuleț zdrențuit și prăfuit, tu care nu ai arme, tu care nu ai armată, ești tu regele evreilor? Ce glumă! Soldații care l-au chinuit pe Isus în noaptea după ce a fost trădat de Iuda i-au privit domnia ca pe ceva amuzant. Și astfel, cu umor crud, au împins o coroană de spini pe capul Lui și, în batjocură, s-au închinat înaintea Lui. Un rege clovn, acest Isus. Isus știa că cei cu Dumnezeu de partea lor nu au nevoiet de armate.

Ceea ce a făcut Isus în acea primă duminică a Floriilor a fost să demonstreze că calitatea domniei Sale este în contrast puternic cu cea a lui Cezar. Isus a venit ca rege al păcii. Desigur, toată lumea își dorește pacea, ca un sfârșit. Dar pentru Isus nu a fost doar un scop, ci un mijloc până la sfârșit. Pacea nu a fost doar un obiectiv care trebuie atins undeva pe drum. A fost felul în care El a mers pe drumul vieții.

Pax Romana, pacea Romei, a fost menținută prin forța armelor. A fost o securitate bazată pe puterea militară superioară. Dar a fost un tip de securitate și de forță pe care Isus le-a respins. Din păcate, adepții Lui nu au făcut-o. În chiar noaptea în care a fost trădat, după ce Isus a avut ultima Sa cină cu ei, apostolii au început să se certe între ei despre care dintre ei trebuia considerat cel mai mare. Și-au imaginat încă că Isus va fi un rege cu putere și fiecare dintre ei dorea să fie mâna Sa dreaptă cu toată autoritatea și gloria care însoțeau această poziție.

Din nou, Isus a trebuit să-i îndrepte spunându-le că felul său de a acționa este cu totul diferit de cel al lui Cezar și al altor intermediari ai puteri. El spune: „ Împăraţii neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.”(Luca 22: 25-26). Isus a respins regula puterii și a ales în schimb să ducă luptele Sale prin puterea iubirii și a convingerii. El a rezistat tentației de a permite securității să fie un factor de control în viața Sa. El nu s-a agățat de puterea care era la îndemână. Mai degrabă, așa cum proclamă textul epistolei  lui Pavel către Filipeni, deși Isus „ El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (Filipeni 2: 6-7). El a trăit și a murit într-o stare de aparentă neputință. Dar chiar și în ceea ce părea a fi înfrângerea Sa, victoria lui Dumnezeu se împlinise. Dar adepții Lui nu au reușit să o vadă. Așa cum entuziasta procesiune l-a însoțit pe Isus la Ierusalim, glorificându-l pe Dumnezeu în numele Lui, Isus a plâns. El a plâns pentru că știa că ei l-au lăudat pe Dumnezeu, nu din cauza a cine era Isus, ci din cauza a cine voiau  ei să fie El. El a plâns pentru că știa că, deși ei cântau, „Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!” nu vor experimenta niciodată pacea pe pământ.

„„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.”(Luca 19:42) Știa că Ierusalimul era destinat distrugerii din cauza manevrelor politice, a jocurilor de putere și a intrigilor în care evreii erau hotărâți să se implice. Distrugerea lor va veni chiar și atunci când biserica va izbucni cu o viață nouă. Și chiar dacă prăbușirea Ierusalimului a fost o împlinire a profeției, Isus a plâns asupra ei. Durerea lui a anunțat sfârșitul unei ere și începutul unuia noi. Deși Isus știa că Dumnezeu stăpânește, El a plâns pentru împlinirea următoare a profeției, pentru că El a recunoscut că noul nu vine fără durere. Isus contrastează puternic cu amatorii noștri de profeție contemporani care anunță sfârșitul lumii într-un mod atât de cavaleresc. Isus a plâns pentru că a văzut că cei care au încredere în putere și violență aduc distrugere asupra lor.

Astăzi, pe măsură ce Îl lăudăm pe Isus, trebuie să ne întrebăm dacă și noi cântăm și ne bucurăm înaintea Domnului nostru, din cauza  a cine este El sau din cauza a cine vrem noi să fie El. De asemenea, trebuie să ne întrebăm dacă suntem sau nu genul de oameni pe care El ne cheamă să fim, oameni care  aleg calea  Lui și nu calea Cezarului și a iubitorilor de putere. Căci dacă nu suntem,  ceeea ce El vrea să fim, chiar și în mijlocul jubilării noastre și al cântărilor de laudă, Isus poate încă plânge.

Timpul lui Dumnezeu… timpul potrivit

Știi că Dumnezeu vrea să te promoveze la momentul și locul potrivit? Dumnezeu este atât de uimitor. El are acest plan minunat pentru viețile noastre. Dar El are nevoie de cooperarea noastră și noi avem nevoie de puțină credință.

Biblia spune: „ Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”. (1 Petru 5: 6).La timpul potrivit, Dumnezeu vrea să te înalțe. Nu sună grozav? Stai,  parcă te aud spunând: „Stai puțin, Eugen. Când este timpul potrivit și ce înseamnă exaltare? Aceștia sunt doi termeni care nu sunt comuni în societatea noastră. ” Deci, să analizăm puțin: Timpul potrivit înseamnă o măsură a timpului sau un timp fix și definit. Cu alte cuvinte, Dumnezeu te va înălța la momentul potrivit, specific. Cuvântul grecesc este „kairos”. Unii dintre voi sunt familiarizați cu acest termen.

A înălța înseamnă a te ridica, a ridica la un vârf înalt de prosperitate, demnitate, onoare și fericire,sună destul de uimitor.Există o singură condiție: trebuie să te smerești sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Trebuie să renunți la mândrie și pur și simplu, să cobori și să te supui mâinii lui Dumnezeu.Tot ce trebuie să faci astăzi și în fiecare zi este să te smerești în fața lui Dumnezeu și să te întorci spre El, și El te va ridica la momentul potrivit.

M-am luptat recent cu câteva situații foarte frustrante care mi-au testat răbdarea și capacitatea de a ierta. Îmi spun mereu: „Bine,  stai rece, calm și iartă. Urmează-ți calea  și fă ceea ce trebuie. ” Uneori este atât de greu să mă smeresc și să-l aștept pe Dumnezeu, mi se pare mai normal să preia controlul și să reacționez din furie sau mândrie. De aceea am împărtășit 1 Petru 5: 6. Mâna lui Dumnezeu este puternică. El se va mișca în mod supranatural dacă ne smerim și învățăm să-l așteptăm. Dumnezeu te va ridica, vei prospera și îți va aduce fericire reală pentru că TU ești al Lui.

bebe_cioc

Dumnezeu poate oferi TIMP…

Ai nevoie de un miracol fizic? Te lupți cu o boală care îți pune viața în pericol?  O persoana iubită a fost diagnosticată cu  cancer sau un virus ucigaș? Veștile proaste din cabinetul unui medic vă pot ditruge viața, te pot demoraliza și te pot face să dorești să renunți. Există speranță pentru cei fără speranță? Îi pasă lui Dumnezeu? Vindecă El, salvează și adaugă la zilele noastre pe Pământ? Răspunsul este, desigur, da, da și da. Biblia spune această poveste uimitoare a unui rege pe nume Ezechia și a unui profet pe numele lui Isaia. Isaia a fost unul dintre cei mai exacți și perspicace profeți din toate timpurile. „În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Rânduiește ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, și nu vei mai trăi.’ (2 Regi 20: 1) Cum te-ai simți dacă ai auzi această veste proastă? Oribil, îngrozit, trist și plin de regrete, sunt sigur. Ezechia a răspuns acestei vești cu o rugăciune simplă și cu multe lacrimi:  „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioșie și curăţie de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.” (2 Regi 20: 3)

Tu sau cineva pe care îl iubești s-ar putea să fiți în aceiași situație. Îmi pare atât de rău. Deși nu pot garanta o minune, ce pot spune este că Dumnezeu se poate arăta în moduri incredibile, așa cum a făcut pentru mine și, bineînțeles, pentru Ezechia: „Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit rugăciunea și ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului.” (2 Regi 20: 5) Nu sunt sigur cum funcționează voința perfectă a lui Dumnezeu, dar știu că Dumnezeu poate modifica circumstanțele și poate inversa o sentință de moarte.  Ai nevoie de Dumnezeu ca să-ți răspundă la o rugăciune disperată?

Am vești minunate pentru tine. Am văzut oameni vindecați de COVID, cancer, pneumonie, accident vascular cerebral și accidente teribile. Vă rugăm să ne trimiteți cererile dvs. … eu și familia mea  vom avea plăcerea să ne rugăm pentru voi. Într-o lume în care timpul devine noua valută, Dumnezeu îți poate oferi timp.

bebe_cioc

Tentații

Luca 3:23-4:13

Dumnezeu îngăduie ispite în viața ta. Pe măsură ce treci prin aceste teste, credința ta este întărită. Isus știe totul despre ispită, El a fost ispitit timp de patruzeci de zile ( Luca 4: 2). Deși diavolul era ispititorul (v.3), Dumnezeu a îngăduit acest lucru („a fost dus de Duhul în pustie”, v.1).

Această perioadă de ispită a urmat experienței puternice a lui Isus și a Duhului Sfânt la botezul său. Această succesiune de evenimente este obișnuită, motiv pentru care îi avertizăm pe  cei ce se botează că pot experimenta o ispită sporită la sfârșitul botezului. Luca subliniază identitatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu (3: 23–38), dar ispitele cu care s-a confruntat Isus sunt adesea similare cu cele cu care ne confruntăm și noi.

Toate aceste tentații se învârt în jurul controlului: controlul poftei noastre, controlul ambițiilor noastre și controlul vieții noastre. Diavolul vrea să-ți controleze viața. În schimb, Dumnezeu vrea ca tu să cunoști libertatea care vine din a fi condus de Duhul Sfânt.

Tentațiile diavolului:

1. Mulțumire instantanee

Diavolul face apel la apetitul fizic al lui Isus (v.3) și oferă satisfacție instantanee. Isus răspunde: ‘Este scris:„ Omul  nu va trăi numai din pâine ”(v.4).Pe termen lung, satisfacția instantanee duce la deziluzie, goliciune și disperare. Ascultarea de Dumnezeu și construirea unei relații cu El duc la satisfacție spirituală profundă, bucurie și un țel.

2. Ambiție egoistă

Diavolul i-a arătat lui Isus într-o clipă toate regatele lumii. ‘și I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea și slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”(vv.6-7).Tentația de a acumula lucruri pentru noi este foarte puternică. Prosperitatea materială poate duce la „autoritate” și „splendoare”  în această viață, dar pericolul este că securitatea financiară devine ambiția noastră și ne punem încrederea în avere și nu în Dumnezeu.

Isus a răspuns acestei tentații spunând: napoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești” (v.8). În cele din urmă, există un singur lucru care poate fi t sigur și  acesta este relația noastră cu Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie ambiția ta principală.

3. Puterea prezumtuoasă

Diavolul îl duce pe Isus în punctul cel mai înalt al templului și spune: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu … aruncă-te jos de aici” (v.9), apoi citează Biblia  (în afara contextului, desigur). Isus a răspuns acestei provocări cu Scriptura: „S-a spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”(v.12).

Ești chemat la o viață de ascultare și slujire față de Dumnezeu. Isus a făcut câteva minuni dramatice în timpul slujirii sale. Făcând acest lucru, totuși, se supunea lui Dumnezeu și urma călăuzirea Duhului Sfânt. Acest lucru este diferit de a-l testa pe Dumnezeu și apoi de a-i cere să te susțină. În loc să vi cu propriile tale planuri și să-i ceri lui Dumnezeu să le binecuvânteze, căută să afli planurile lui Dumnezeu și să asculți de chemarea sa. Isus a răpus pe diavol și ispitele sale cu cuvântul lui Dumnezeu. El a spus în repetate rânduri: „Este scris …” și apoi a citat Scriptura ca răspuns direct minciunilor și ispitelor diavolului.

Diavolul l-a „părăsit”, dar el s-a retras temporar, așteptând o altă oportunitate (v.13). Este o ușurare să ai perioade în viață când tentațiile nu sunt atât de puternice – dar poți fi sigur că diavolul va încerca să te ademenească din nou.

Doamne, vreau să urmez conducerea Duhului tău Sfânt. Ajută-mă să stau aproape de tine, să îți cunosc cuvintele și să rezist tentației.

La fel cum Isus a fost ispitit în „pustie” (Luca 4: 1), poporul lui Dumnezeu a fost ispitit în anii lor de pustie. Exemplele din Numeri 11:4-13:25 au fost scrise ca avertismente pentru noi (vezi 1 Corinteni 10: 6).

Tentațiile poporului:

  1. Nemulţumire

Dumnezeu le-a furnizat hrană, dar au dorit „alte alimente” (Numeri 11: 4). Mai degrabă decât să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru dispoziția sa miraculoasă, ei au spus: „Cine ne va da carne să mâncăm”(V.4b). Au continuat să „se plângă” (vv.10,13) și să se plângă. Au fost tentați să facă comparații cu vechea viață din Egipt și să se întoarcă de unde veniseră. Este ușor să cazi în această capcană. Există întotdeauna ceva de plâns. Cu toate acestea, dacă avem ochi să vedem, suntem înconjurați în permanență de bunătatea, mila, iertarea, iubirea și harul lui Dumnezeu … „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”(Evrei 13: 5). Antidotul nemulțumirii este mulțumirea. Cultivați o atitudine de recunoștință.

2. Gelozie

 Noi vedem un exemplu de gelozie cu Miriam și Aaron întrebând: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?”(Numeri 12: 2). Când Iosua a fost supărat de alții care profețeau în tabără, Moise l-a întrebat ca răspuns: „Ești gelos pentru mine?” ( Numeri 11:29).

Contextul aici este conducerea și darurile spirituale. Structura de conducere a lui Moise a implicat un grup de trei persoane așezate central (Aaron, Miriam și Iosua). Apoi, erau cei doisprezece conducători ai triburilor lui Israel (13: 4-15), apoi cei șaptezeci de conducători și oficiali (11:16 în continuare). Acest lucru este foarte asemănător cu cercul de conducere a lui Isus, format din trei(Petru, Iacov și Ioan), cei doisprezece apostoli și apoi ceilalți șaptezeci și doi (vezi Luca 10). Când Duhul Sfânt s-a odihnit pe cei șaptezeci din timpul lui Moise, aceștia „au profețit” (Numeri 11:25).

La fel ca Moise, încearcă și tu să eviți tentația de a compara și de a fi gelos când îl vezi pe Dumnezeu folosind și alți oameni într-un mod puternic, miraculos, inspirațional. Moise a recunoscut că avea nevoie de tot ajutorul pe care îl putea primi. El a răspuns: „Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” ( Numeri 11:29). El nu a simțit că trebuie să fie singurul pe care îl folosește Dumnezeu. Domnul spusese: ‘Eu Mă voi coborî și îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porţi tu singur.”(Numeri 11:17).

3. Mândrie

Gelozia vine din a ne compara cu ceilalți și a gândi că suntem mai puțin buni ca ei. Mândria provine din a ne gândi prea mult la noi înșine,  a ne compara cu ceilalți și  a crede că suntem mai buni ca ei. Mândria este cea mai mare barieră dintre Dumnezeu și ființele umane. Dumnezeu iubește pe cei smeriți. După cum a spus CS Lewis, ‘True humility is not thinking less of yourself, it is thinking of yourself less.’ „Adevărata smerenie nu înseamnă să gândești mai puțin la tine, ci să te gândești mai puțin la tine însuți”.

Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” ( Numeri 12: 3). Poate de aceea Dumnezeu l-a folosit pe Moise într-un mod atât de puternic. Moise a fost „umil” (v.3), „credincios” (v.7), plin de compasiune și iertător (v.13). Toate acestea au rezultat din relația foarte strânsă pe care a avut-o cu Dumnezeu, în care Dumnezeu i-a vorbit intim, în persoană („Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului, v.8).

Doamne, ajută-mă să rezist ispitelor nemulțumirii, geloziei și mândriei. Ajută-mă să fiu de încredere, credincios și umil.

Sursa încrederii tale…

Cred că majoritatea dintre noi căutăm să avem mai multă încredere, să fim mai optimiști, mai ales în aceste zile de pandemie. În cine ar trebui să avem încredere? Există rezultate științifice care ne pot ajuta să închidem sau să ne oprim mai mult? Ar trebui să am încredere în vaccin sau în ceva remediu pe bază de plante? Toată lumea pare să aibă o nouă teorie, nouă conspirație sau profeție care să ne ajute să ieșim din această mizerie. Ar trebui să port o mască sau două măști? Ar trebui să am încredere în guvern sau într-un medic pentru a lua aceste decizii de viață? Nu am toate răspunsurile, dar știu că încrederea noastră este zdruncinată.

Biblia spune: „Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește Legea, fariseu”(Filipeni 3: 4-5).  Pavel trebuie să fi avut aceleași îndoieli sau scepticism cu privire la grade sau titluri. Asta este hilar, tu, cauți pe cineva cu un titlu sau funcție care să te ajute sau să te protejeze?  Sau ai pierdut încrederea în titluri și diplome? Vă rog să nu vă înșelați – ador educația. Chiar studiez și în momentul acesta. Mă rog pentru liderii mei politici, dar nu-mi pun încrederea în ei. Biblia explică faptul că până și Isus avea aceeași preocupare: „Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toţi.”(Ioan 2:24) Oamenii sunt falibili(înșelători).  Eu sunt falibil și este normal, și tu ești falibil, dar avem un Dumnezeu grozav care nu ne dezamăgește niciodată. Credința și încrederea mea sunt în Dumnezeu. El este Stânca mea. Deci, dacă avem acreditări sau nu, nu aceasta este adevărata problemă; ci este alegerea în cine îți pui încrederea: în Dumnezeu sau în om?

Alege-l pe Cel ce nu  te va dezamăgi niciodată :Isus Regele. Pune-ți încrederea în Domnul, el niciodată nu te va lăsa.

Roagă-te cu încredere, conform voii LUI.

Știați că apostolul Ioan a fost scufundat într-o vas cu ulei fierbinte? Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței Artemis din Efes (azi în Turcia) în timpul persecuțiilor anticreștine ale lui Domițian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat și dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângă Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”)[1]Asta e corect. De fapt, romanii și evreii nu l-au putut ucide, așa că l-au exilat pe insula Patmos. Poate de aceea spune în 1 Ioan 5:14: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

Tu, ai încredere când te confrunți cu încercări dificile? Cauți mai multe oportunități de a te ruga pentru bolnavi sau de a începe o nouă companie?

Apostolul Ioan avea încredere în Dumnezeu pentru că a supraviețuit mai multor încercări de omor. Dumnezeu l-a salvat întotdeauna, așa că i-a dat lui Ioan o mare încredere în rugăciune.  Ai tu încredere în puterea  rugăciunii? Ioan face o mărturisire uimitoare în 1 Ioan: „… dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă”. (1 Ioan 5:14) Există câteva aspecte importante ale acestei încrederi pe care le putem dobândi:

1.     Trebuie să întrebi. Nu fi timid! Dumnezeu te iubește.

2.     Cererile noastre ar trebui să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Mulți creștini se tem să se roage din cauza acestui verset. Sunt paralizați de confuzie. Vă recomand să vă rugați cu credință și să lăsați rezultatele în seama lui Dumnezeu.

3.     Dumnezeu ne aude când ne rugăm. Aleluia!

Apostolul Ioan era atât de încrezător, deoarece avusese victoria asupra amenințărilor și atacurilor făcute la persoana sa. Regele David pe când era un păstoraș la oile tatălui său, a ucis un leu și un urs. Și tu? Ai avut vreo victorie? Ai văzut vreun miracol sau ai avut răspuns la rugăciune? Mă rog ca tu să înveți să te rogi și chiar să cauți voia lui Dumnezeu. Biblia ne spune că putem deveni încrezători în viață și siguri de voința lui Dumnezeu în viețile noastre: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12: 2, NVI)


[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Evanghelistul

Fiți credincioși chemării lui Dumnezeu, promisiunilor și mesajului său

Isus pune credincioșia alături de dreptate și milă (Matei 23:23). Credincioșia este un rod al Duhului Sfânt (Galateni 5:22). Maica Tereza a spus: „Nu sunt chemată să am succes, ci să fiu credincioasă”.

Fidelitatea lui Dumnezeu față de noi ne oferă un exemplu de urmat în relațiile noastre. Credincioșia este ceva pentru care ar trebui să ne străduim în căsătorie, prietenii și în relația noastră cu Dumnezeu.

Luca 2:1-20

Credincioșia celor ce joacă un rol în nașterea lui Isus, este inspirațională:

  1. Fii credincios chemării lui Dumnezeu.

În această relatare , citim cum Iosif s-a dus la Betleem, „să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.” (v.5).Nu arăta totul  bine. Iosif știa că Maria nu fusese infidelă. Cu toate acestea, el trebuie să fi știut că, pentru toți ceilalți din jur, părea că ea fusese. Tentația trebuie să fi fost să se despartă de ea (relatarea găsită în Matei 1:19 spune chiar că s-a gândit să divorțeze în liniște până când un înger al Domnului i-a vorbit). Cu toate acestea, el a fost cu totul credincios chemării lui Dumnezeu și Mariei, indiferent de cum arătau lucrurile din exterior.

2.Fii credincios promisiunilor lui Dumnezeu

Maria trebuie să fi fost foarte uluită de ceea ce se întâmpla. Cu toate acestea, ea a crezut ceea ce i se spusese – era fidelă promisiunilor primite. Ea „ păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei” (Luca 2:19). Acesta este un exemplu minunat de  ce poți face cu profeția și alte cuvinte pe care le simți că ar putea fi din partea lui Dumnezeu. Uneori, trebuie să le păstrezi  pentru tine. Ca Maria, ține-ți gura închisă și, în același timp, ține-ți inima deschisă. Păstrează promisiunile lui Dumnezeu față de tine și meditează la ele în inima ta.

3.Fii credincios mesajului lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, mesajul păstorilor era foarte diferit. Era „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” (v.10). Odată ce au găsit pruncul în iesle așa cum descrisese îngerul, „După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. ” (v.17). Și nouă ni s-a încredințat acest mesaj uimitor despre Isus și suntem chemați să „răspândim cu adevărat cuvântul”.

4.Ai încredere că Dumnezeu este credincios

Mai presus de toate, aceasta este o relatare a credincioșiei lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu le făgăduise Mariei, lui Iosif și păstorilor, a avut loc „așa cum li s-a spus” (v.20). Cu toate acestea, credincioșia lui Dumnezeu față de ei a făcut parte din ceva și mai mare. Începem să vedem cum Isus este împlinirea tuturor făgăduințelor lui Dumnezeu din Vechiul Testament. El este născut în „orașul lui David” (v.11), iar tatăl său pământesc este „din casa și din seminția lui David” (v.4). El este regele promis și întregul Vechi Testament indică „El este Mesia” (v.11). Aceasta este „o veste bună … pentru tot norodul” (v.10).

Vedem aici  ceea ce înseamnă asta pentru noi. Isus este „mântuitorul” tău (v.11), prin care poți cunoaște pacea și favoarea lui Dumnezeu (v.14). Nu mai trebuie să porți o povară a fricii („Nu vă temeți”, v.10a). Cunoscându-l pe Hristos, îl cunoști pe Dumnezeu. El însuși este Dumnezeu; el este ‘Domnul’ (v.11). Credincioșia și dragostea lui Dumnezeu sunt piatra de temelie pe care este construit orice altceva.

Mulțumesc, Doamne, pentru credincioșia ta față de mine în Hristos Isus. Mulțumesc că îmi dai speranță, bucurie, libertate și scop. Ajută-mă să fiu credincios în a transmite acest mesaj „tuturor oamenilor” (v.10).

                                                                       bebe_cioc

Încrede-te în grația divină

Îți lipsește încrederea pentru a merge mai departe în viața, cariera sau relațiile tale? Anxietatea și frica de eșec îți pot jefui destinul divin. Dumnezeu are un plan minunat pentru viața ta, iar Ieremia știa acest lucru: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde ”(Ieremia 29:11) O lipsă de încredere poate chiar împiedica planurile lui Dumnezeu pentru tine. Așadar, să  ne luăm câteva clipe astăzi pentru a ne scăpa de acele mine secrete,anxietățile sunt ca minele terestre, așa că să scăpăm de ele. Biblia spune că Pavel știa de unde ar trebui să vină încrederea lui: „Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie și curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.”. (2 Corinteni 1:12) Acest verset îmi zguduie cu adevărat spiritul: „Motivul nostru de încredere este acesta:”. Ar putea fi mai simplu? Încrederea lui nu a venit din aspectul său , din talent, intelect sau perfecțiune. A venit de la:
 1. Mărturia conștiinței sale. Pavel avea conștiința curată.
2. Pavel avea integritate. Motivele sale erau pure.
3. El s-a lăsat condus de o sinceritate evlavioasă.
4. El s-a bazat pe harul lui Dumnezeu. 
Găsesc aceste adevăruri foarte puternice. Îmi dau speranță, pentru că sunt imperfect, la fel ca și tine. Am eșuat de o mie de ori în viața și cariera mea. Dar Dumnezeu este atât de bun. M-am aplecat în harul Său și în conducerea Duhului Sfânt.Și tu, îți poți asculta conștiința – este un dar de la Dumnezeu. Poți invita Duhul Sfânt în momentele tale profunde și să-I ceri ajutor pentru a fi sincer.    

Experimentează eliberarea iertării

Psalmul 32:1-11

Episcopul Sandy Millar vorbește despre un moment în care mergea de-a lungul plajei și a observat cum nisipul era plin de urmele celor care pășiseră înaintea lui. A doua zi dimineață a observat că urmele au fost șterse de mare. El l-a simțit pe Isus spunându-i: „Aceasta este o imagine a iertării”. Sau, ca să folosim o altă analogie, iertarea pentru Isus Hristos este ca și cum ai șterge toate fișierele cu lucruri rele din viața noastră. Iertarea nu este niciodată ușoară. Știm cu toții cât de greu este să iertăm pe ceilalți. Cu toate acestea, presupunem adesea că iertarea din partea lui Dumnezeu este aproape automată. Pe patul de moarte, împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei (1729–1796), a spus: „Eu am fost un autocrat: asta este meseria mea. Bunul Domn mă va ierta: acesta este al lui.”

Vi se pare greu să iertați alți oameni sau chiar să vă iertați pentru ceva ce ați făcut? Cheia pentru a ierta pe alții și pe tine însuți este să știi cât de mult ți-a iertat Dumnezeu. Oamenii iertați, iartă.

Așa cum a subliniat C.S. Lewis, „A fi creștin înseamnă a ierta nescuzabilul pentru că Dumnezeu a iertat nescuzabilul din tine.” În ceea ce privește iertarea de sine, el a scris: „Dacă Dumnezeu ne iartă, trebuie să ne iertăm și noi, pe noi înșine. În caz contrar, este aproape ca  și cum ne-am înfățișa înaintea lui ca un tribunal superior  Lui ”

Prin Isus, Dumnezeu ne-a pus iertarea totală la dispoziția noastră, a ta și a mea. În acest Psalm, vedem diferența uriașă pe care o face iertarea lui Dumnezeu.

1.     Ne eliberează din mâna judecății

David descrie agonia spirituală de a nu fi iertat: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.”(vv.3-4)

2.     Transparență  în relația cu Dumnezeu

 Calea către iertare este pur și simplu să vii la Domnul fără mască sau pretenție: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”Și Tu ai iertat vina păcatului meu.”(v.5).

3.     Un nou început

 David descrie binecuvântarea enormă de a ști că ești iertat: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!”(vv.1-2).

Imaginați-vă că în jurnalele noastre au fost consemnate nu doar angajamentele și întâlnirile noastre, ci și toate păcatele noastre. Primele două versete ale acestui psalm ne oferă trei imagini cu ceea ce face Dumnezeu cu păcatele tale. În primul rând, „Domnul nu va socoti” păcatele tale împotriva ta (v.2). El acționează ca și cum nu ar exista.În al doilea rând, ele sunt „acoperite” (v.1). Este ca și cum Dumnezeu își scoate guma de sters crerească și șterge intrările păcătoase din înregistrările voastre: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată” (v.1). În al treilea rând, sunt „iertați” (v.1a). Literal, acest cuvânt înseamnă „eliminat” sau „luat”. Paginile referitoare la păcatele tale sunt smulse și distruse. Veți obține un nou început. Apostolul Pavel citează acest psalm ca dovadă că prin moartea lui Isus pentru tine, Dumnezeu te creditează cu dreptate prin credință și că iertarea nu este ceva ce poți câștiga prin fapte bune (vezi Romani 4: 6-8). Prin cruce, Dumnezeu te restabilește la o relație corectă cu el. Prin urmare, te vei putea ruga către el (Psalmul 32: 6a). El devine „ocrotirea” ta (v.7a). El te protejează de necazuri (v.7b). El te îndrumă (v.8) și „îndurarea lui te înconjoară” (v.10). Acest lucru nu se câștigă prin lucrări bune. Este vorba despre persoana care are încredere în el prin credință (v.10). O înțelegere adecvată a Vechiului Testament arată că calea către iertare este pocăința și credința.

 Iertarea nu este un motiv pentru  păcat – este un stimulent pentru a nu păcătui. Vrem să rămânem pe căile lui Dumnezeu. El promite că  ne va îndruma: ‘Eu, zice Domnul, te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”(v.8). El nu vrea ca tu să fii greu de condus ca un cal sau un catâr care trebuie controlat prin frâu și zăbală (v.9). El vrea ca tu să eviți durerea de a te împotrivi Duhului Sfânt, urmează îndemnurile Duhului lui Dumnezeu. El vrea să-i auzi vocea zilnic, să-i asculți instrucțiunile, să mergi pe căile lui și să ai încredere în dragostea lui.

Doamne, mulțumesc că ai murit pentru mine pe cruce, astfel încât să pot cunoaște ușurarea iertării. Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am greșit în viața mea … Te rog să mă ierți.

bebe_cioc

Ce-i ceri TU lui Dumnezeu?

Ce ai cere dacă ai ști că  vei obține acel lucru? Ai auzit vreodată zicala: „Fii atent la ceea ce îți dorești, pentru că s-ar putea să  primești?” Biblia promite: „Tot ce veți cere  cu credință, prin rugăciune veți primi.” (Matei 21:22)Promisiunea  aceasta nu sună parcă a nebunie? Se pare că Dumnezeu ne dă o baghetă magică cu puterea de a ne îndeplini fiecare dorință. Observați că Isus a spus: „orice ai cere în rugăciune”.TU, ce îi ceri lui Dumnezeu? O nouă slujbă, o vindecare miraculoasă sau bani, faimă? Poate că i-ai cerut lui Dumnezeu salvarea unui membru al familiei. Rugăciunea este întotdeauna puternică, dar Dumnezeu îi atrage în continuare pe oameni spre mântuire fără a le încălca capacitatea de a alege. Ai fost frustrat de întârzierile din viața ta de rugăciune? Nu a spus Isus „dacă crezi, primești?” Atunci de ce există atât de multe întârzieri și de ce rugăciunile par să rămână adesea fără răspuns? Răspunsul este destul de simplu, dar dureros:• Oamenii au liber arbitru.• Satana și forțele sale au liber arbitru.• Avem liber arbitru.• Toată creația nu a fost încă răscumpărată.Și Dumnezeu are un liber arbitru, care este întotdeauna  gata să ne binecuvânteze și să ne ajute să ducem vieți abundente. Continuă să te rogi pentru că vei vedea multe minuni și miracole