Suntem…frați?

Frate sau..

Am terminat de recitit zilele trecute cartea Geneza. Mi-a rămas în minte povestea vieții lui Iosif și a fraților săi. Era penultimul dintre cei 12 fii ai patriarhului Iacov. Am încercat să văd viața din biserică prin prisma vieții lui Iosif. Suntem frați în Hristos, (sau cel puțin așa pretindem) dar de multe ori, între noi se întâmplă aceleași lucruri ca între cei 12 capi ale semințiilor lui Israel.

Iosif, ca unul dintre cei mai mici, se aștepta la: înțelegere, toleranță, ajutor și direcție din partea fraților mai mari. În schimb a avut parte de invidie, discordie, ură și în final renegare și vânzare, doar pentru că aceștia erau mai preocupați de propriul lor confort.

Privind la Biserică și în interiorul acesteia, la relațiile dintre frații, constat cu stupoare, aceleași obiceiuri. Frați mai mari, care pentru propriul confort, sacrifică pe cei mai mici. Văd: amăgire, invidie, ură, dezbinare, răstălmăcire, nepăsare, bârfă etc. etc.

Ca frați mai mari, avem responsabilități pentru cei micuți. Cuvintele noastre au altă greutate pentru ceilalți, faptele, privirile, strângerea mâini, au greutate și sunt judecate de frații noștri mai tineri în credință. Dacă le-am greșit, sau avem suspiciunea de ai fi supărat, este de datoria noastră să le cerem scuze, să ne apropiem de ei, să-i ținem aproape de „turmă”. Dacă ne-au greșit, tot de noi atârnă iertarea și împăcarea, grabnică, cu ei.

Iosif,  ne este prezentat ca un visător, un sentimental, un emotiv. Descrierea perfectă a „fraților mai mici”. Frații majori este de așteptat să fie :maturi, înțelepți, calculați, răbdători, dornici de a fi de ajutor și de a împărtășii din propriile experiențe, aproape de cei micuții.

Suntem frații?… Sau suntem…

„Să nu vă certaţi pe drum.” (Gen.45:24)

Puterea cuvintelor

Iacov 3:2-6

Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și ţină în frâu tot trupul. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot așa și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Sunt convins că unele dintre cele mai dăunătoare momente din viața ta s-au întâmplat când cineva ți-a spus ceva. Nu ți-a făcut nimic în acel moment ( nu te-a lovit sau te-a atacat fizic) a spus doar ceva care ți-a străpuns inima și ți-a rămas în minte pentru  ani de zile, decenii. Faptul că s-ar putea să nu fie adevărat (adică  că ești prost / gras / nu va însemna niciodată nimic) este irelevant. Te-a zdrobit. Și încă o face. Bastoanele și pietrele îmi pot rupe oasele, dar faptul că cuvintele nu mă vor răni niciodată – este o minciună. Am văzut oameni ale căror vieți și-au schimbat brusc direcția, deoarece cineva le-a spus că nu au ceea ce este necesar, așa că au încetat să se comporte așa cum au făcut-o până atunci. În bine sau în rău, cuvintele modelează lucrurile care se nasc. Aceasta a fost probabil una dintre cele mai dificile lecții pentru mine ca adult. Îmi plăcea să mă gândesc la mine ca la o altă voce dintre multe, dar imediat ce am ocupat o poziție de conducere, asta s-a schimbat. Dintr-o dată, cuvintele tale cântăresc mult, chiar dacă nu vrei. Cântăresc mult în organizația sau biserica ta și de fiecare dată când postezi ceva pe o platformă socială. Este atât de ușor să uiți că oamenii urmăresc, ascultă și iau poziție. Scripturile  ne spun că universul a început cu un cuvânt. Dumnezeu a spus și s-a făcut. Din punct de vedere biblic, binecuvântarea și blestemul se dovedesc a avea putere. Întrebați-l doar pe Isaac, Esau și Iacov dacă cuvintele rostite o singură dată, schimbă viitorul. Tu și cu mine avem puterea de a binecuvânta, de a blestema și de a modela viețile oamenilor pe care îi întâlnim, sau avem lângă noi. Întrebarea care se pune atunci, este, ce fel de lume creezi cu cuvintele pe care le rostești? Îmi dau seama că nu există cuvinte neutre  când e vorba de conducere(leadership). Totul modelează ceva. Este ușor să crezi că ești neutru. Nu ești neutru. Ori ești:… viață sau ori moarte. … vindecarea sau rănire … ajutor sau piedică. A trebuit să învăț asta pe propria-mi piele.

Ce poți face ca să eviți în ai răni pe cei de lângă tine?

  1. Întreabă-te ce efect vor avea cuvintele tale înainte de ale rosti.

Conform relatării biblice, când Adam și Eva au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, ei au primit de fapt cunoștințe. Ochii lor s-au deschis. Iată însă problema: a avea cunoașterea lui Dumnezeu fără înțelepciunea lui Dumnezeu este o capcană. Știi brusc lucruri pe care nu ai puterea să le abordezi sau să le rezolvi în mod corespunzător. Acesta explică atât de mult din istoria omenirii. Privește doar la ultimul deceniu, când dintr-o dată miliarde dintre noi avem acces la informații și cunoștințe, la un nivel ne mai cunoscut de omenire până acum, și totuși nu avem înțelepciunea de a ști ce să facem cu ele. Înainte de a rosti cuvinte, întreabă-te dacă ajută.

2. Răbufnește în privat, nu în public.

Am fost întotdeauna uimit de modul în care regele David a decis că nu va ridica niciodată mâna împotriva lui Saul, un rege excepțional de irațional și tulburat. Apoi, într-o zi i-am citit jurnalul în care s-a „calmat” împotriva dușmanilor săi. Îl numim Psalmul 109. Iată ce a scris David despre dușmanul său: Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului și să nu se șteargă păcatul mamei lui! Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,(vv.14,15). Să-i lovească pe copiii inamicului și s-o tragă și pe mama acestuia în asta? Și asta este în Biblie? Ai încredere în mine, David continuă și continuă…dar, pentru că a continuat și a făcut-o în  privat, nu a acționat niciodată public. Acea răbufnire a rămas între el și Dumnezeu și nu s-a manifestat niciodată în conducerea sa publică.

3.     Nu uita că cuvintele izvorăsc din adâncul inimii

Așa cum a spus Isus atât de clar, din adâncul inimii vorbește gura. Problemele legate de cuvintele rostite sunt probleme de inimă. Singura modalitate de a-ți îndrepta vorbele este de a-ți repara inima. Mintea și inima sunt strâns legate, aceasta înseamnă că vorbele îți sunt influențate și de modul în care gândești, de aceea reînnoirea minții este atât de importantă. Schimbarea minții duce la schimbarea vorbelor și în final, la schimbarea vieții.

bebe_cioc

Calea lui Dumnezeu

Psalmul 17:1-5

David spune: pașii mei stau neclintiţi pe cărările Tale(v.5) Cuvântul ebraic pentru căi înseamnă literalmente „urme de roți”. David este absolut hotărât să rămână pe calea  lui Dumnezeu. Pentru a rămâne pe calea lui Dumnezeu, trebuie să urmărești:

  1. Inima ta (ceea ce crezi)

Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, (v.3)

2.Cuvintele tale(ceea ce spui)

căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc(v.3c)

3.Picioarele tale (locurile în care mergi)

și nu mi se clatină picioarele.(v.5b)


Doamne, ajută-mă să rămân pe căile Tale. Fie ca picioarele mele să nu alunece. Ajută-mă să-mi păstrez gândurile zi și noapte. Ajută-mă să nu păcătuiesc împotriva ta prin orice spun sau fac.

bebe_cioc

Iertarea

Matei 18:21-35

Iertarea nu este ușoară. Crucea ne amintește cât de costisitoare și dureroasă este. Iertarea nu înseamnă  a aproba  ceea ce a făcut cealaltă persoană, nici a scuza, nici  a nega, nici  a pretinde că nu ești rănit, ci mai degrabă ești conștient de ceea ce a făcut cealaltă persoană și totuși ești chemat să ierți. În relațiile tale personale, lasă deoparte orice răutate,  orice dorință de răzbunare și arătă milă și grație persoanei care te-a rănit. Uneori iertarea poate fi extrem de grea. După cum a scris C. S. Lewis: „Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când nu are ceva de iertat.”
În parabola din Matei 18, putem vedea natura distructivă a iertării. Nedorința primului slujitor de a ierta o datorie relativ minoră (salariul a aproximativ trei luni și jumătate de muncă comparativ cu salariul de aproximativ 160 de ani de muncă pentru o persoană ) îi distruge relația cu ceilalți slujitori și duce la aruncarea celui de-al doilea slujitor închisoare.  De  cele mai multe ori neiertarea distruge relațiile dintre oameni și are ca rezultat rănirea celor pe care ei cred că au păcătuit împotriva lor. Rezultatele neiertări le vedem în rupturile din cadrul căsătoriei, a relațiilor de prietenie rupte sau în conflictele dintre diferitele comunități.

                Iertarea nu este meritul nostru; Isus a realizat acest lucru pentru tine pe cruce, dar disponibilitatea ta de a ierta este dovada că ai cunoscut iertarea lui Dumnezeu. Oamenii iertați, iartă. Cu toți am fost iertați atât de mult de Dumnezeu, încât trebuie să continuăm să iertăm infracțiunile relativ mici comise de ceilalți împotriva noastră. Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu nu pune o limită  la cât de des mă iartă. Cu toate acestea, când mă uit la ceilalți, sunt tentat să mă gândesc: „Sunt fericit să iert o dată, sau chiar de două ori, dar dacă continuă să facă acest lucru, cu siguranță nu mai e de așteptat să iert”. Cultivați în inima voastră aceeași atitudine față de ceilalți ca și  cea a lui Dumnezeu față de voi.

 Doamne, ajută-mă să-mi folosesc libertatea de a iubi, de a căuta pe cei pierduți și de a avea milă. Ajută-mă să nu cauzez suferință, ci mai degrabă să-mi dau viața, urmând exemplul lui Isus, pentru alinarea suferinței.

bebe_cioc

De ce îngăduie Dumnezeu suferința?

  Această întrebare este cea mai mare provocare a credinței creștine. Cantitatea de suferință și distribuția ei par a fi aleatorii și nedrepte. Ne indignă și ne înnebunește. Teologii și filosofii s-au luptat timp de secole cu misterul suferinței nemeritate și nimeni nu a venit vreodată cu o soluție simplă și completă. Vedem că, deși suferința nu este niciodată bună în sine, Dumnezeu este capabil să o folosească pentru bine în mai multe moduri. Dumnezeu te iubește. Suferința ta este și suferința lui Dumnezeu. El suferă alături de tine.Cu toate acestea, el nu elimină întotdeauna pur și simplu suferința din viața ta; uneori folosește lucrurile rele care se întâmplă pentru a-și atinge scopurile bune.

  1. Dumnezeu folosește suferința pentru a te transforma

Au existat momente în viața ta când, din cauza circumstanțelor, te-ai simțit zguduit? Vremuri în care ți-ai pierdut poziția și te-ai simțit tentat să renunți? Dumnezeu îngăduie suferința pentru a te pregăti pentru planul pe care îl are cu tine.

2. Dumnezeu folosește suferința pentru a te salva

Isus a venit să se ocupe de suferință  și în cele din urmă pentru a înlătura orice suferință, prin cruce și înviere. În centrul universului se află suferința lui Dumnezeu la cruce. Dumnezeu a putut să ia cel mai mare rău săvârșit vreodată (uciderea Fiului lui Dumnezeu) și să-l folosească pentru cel mai mare bine (mântuirea omenirii).

3.     Dumnezeu folosește suferința pentru scopurile sale bune.

Orice  rău ar planifica oamenii – sau chiar diavolul – împotriva ta, Dumnezeu este capabil să-l folosească pentru propriile sale scopuri: spre binele tău și spre beneficiul celorlalți care vor fi binecuvântați prin viața și slujirea ta.


Învață să vezi  mâna lui Dumnezeu în tot ceea ce ți se întâmplă – bine sau rău. Vezi totul cu ochii credinței. Înțelege totul ca parte a planului lui Dumnezeu de a transforma răul în bine (la fel cum a făcut-o prin moartea lui Isus pe cruce).


Promisiunea Noului Testament este că Dumnezeu va folosi tot ceea ce ți se întâmplă pentru binele tău, pe măsură ce te confrunți cu încercări, ispite, lupte și dificultăți, Noul Testament te asigură că: toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28).

bebe_cioc

Cum ascult pe Dumnezeu?

Să presupunem că mergi la doctor și spui: „Doctore, am o mulțime de probleme: mi-am luxat genunchiul … ochii mă ustură … degetul mi s-a umflat … am dureri de spate …” spun lista mea de sintome, după care  mă uit la ceas și spun: „Doamne, ce trece timpul. Trebuie să  plec.” Doctorul ar putea spune:„ Stai așa, nu vrei să auzi ce am de spus?”

              Dacă vorbim doar lui Dumnezeu și nu ne luăm niciodată timp să ascultăm, facem aceiași greșeală. Vorbim tot timpul și nu-L ascultăm de fapt. Dar relația noastră cu Dumnezeu este menită să fie o conversație în două sensuri. Când mă rog, îmi este de folos să scriu gânduri care îmi vin în minte, care pot veni din Duhul lui Dumnezeu. Într-o epocă saturată de media, suntem tentați de multe  voci care ne vin de la: TV, radio, Internet, Twitter, Facebook, Instagram, e-mail și Whatsapp. Auzim vocile familiei, prietenilor și colegilor. Și uneori avem vocea  Satanei care ne ispitește să nu ne încredem în cuvântul lui Dumnezeu și să ne îndoim că Dumnezeu are cele mai bune intenții în ceea ce ne privește.

 Cum auzi vocea lui Dumnezeu în mijlocul zgomotelor și ale tentațiilor vieții?

  1. Ascultă vocea lui Dumnezeu în Scripturi.

Principalul mod în care Dumnezeu ne vorbește este prin ceea ce a spus deja în Scripturi – Fiule, nu uita învăţăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele!  (Proverbe3:1)- „învățătura” și „poruncile” sale. Pe măsură ce citești Biblia, roagă-te ca Dumnezeu să-ți vorbească și să-i auzi vocea.

2. Ascultă-L pe Dumnezeu prin cuvintele lui Isus.

Cuvintele lui Isus sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17: 5). Când citești cuvintele lui Isus și le pui la inimă, îl asculți pe Dumnezeu.

3.     Ascultă-L pe Dumnezeu pe tot parcursul vieții tale

Pe măsură ce Iacov a ajuns la sfârșitul vieții sale și a privit înapoi la toate binecuvântările lui Dumnezeu (în ciuda tuturor încercărilor și dificultăților), el a recunoscut că Dumnezeu l-a condus de-a lungul vieții sale. Este o imagine evocatoare a unei persoane care a trăit o viață în strânsă relație cu Dumnezeu, ascultându-l pe el și bazându-se pe înțelepciunea dată de sus. El și-a amintit cum Dumnezeu i-a vorbit și i-a dat o viziune pentru viața sa ( Gen.48: 3-4).
Rămâi credincios în închinare și ascultare  de Dumnezeu pe tot parcursul vieții tale. Ai încredere în Dumnezeu. Ascultă-l și lasă-te călăuzit de EL.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5)

Chei, autoritate,…biruință

În 15 ianuarie 2009, zborul 1549 al US Airways, aflat în zbor deasupra orașului New York, a lovit un stol de gâște și ambele motoare s-au defectat.  A apărut un potențial dezastru. Nu numai că cei 155 de pasageri aflați la bord erau în pericol, dar alți mii ar fi putut fi uciși dacă avionul ar fi lovit unul dintre zgârie-norii din New York. Căpitanul Chesley Burnett „Sully” Sullenberger  a condus avionul defect cu îndemânare și curaj și a efectuat o amerizare de urgență, cu succes, pe râul Hudson. Nici un pasager nu a murit și nici nu au existat răniți grav. Primarul orașului New York a înmânat pilotului eroic, cheile orașului.

               A da cuiva cheile unui oraș este un privilegiu imens. Ele simbolizează acces și autoritate. Cheile sunt de obicei date ca recunoaștere a unor servicii excelente oferite orașului. În Noul Testament, vedem că Isus este deținătorul cheii. Hristos cel înviat spune: „Eu ţin cheile morţii și ale Locuinţei morţilor.(Apocalipsa 1:18). Isus a oferit o salvare(mântuire) mult mai mare decât ar putea realiza vreodată orice altă persoană. Autoritatea pe care o deține este, de asemenea, cea mai mare care ar putea exista vreodată – deține cheile vieții și ale morții. În mod uimitor, Isus dă lui Petru și bisericii (adică nouă) „cheile împărăției” (Matei 16:19). Mulți creștini se simt neputincioși, lipsiți de orice fel de autoritate spirituală. Nu par să realizeze ce le-a dat Isus. Nu ești neputincios. Aveți privilegiul imens de a vi se fi dat „cheile Împărăției cerurilor”.

               Contextul în care Isus dă învățătura despre cheile împărăției, este înțelegerea și recunoașterea a cine este Isus. Așa cum citim în Psalmul 14, „Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu(Psalmul 14: 2), la fel Isus este uimit de lipsa de înțelegere a discipolilor săi: „Tot nu înțelegeți? … Cum nu înțelegeți? ”(Matei 16: 9,11). Petru răspunde că Isus este „Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu” (v.16). În acest context, Isus îi dă lui Petru „cheile” spunând: „Și Eu îţi spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”(vv.18-19).

Cuvintele lui Isus îi sunt adresate lui Petru. Pe o credința neclintită ca o  stâncă,  credință pe care a arătat-o ​​Petru, Isus va construi biserica sa. Petru primește cheile împărăției și, în ziua Rusaliilor, Petru a deschis ușa pentru 3.000 de oameni (Fapte 2:41). El a deschis ușa  lui Cornelius, neamurilor și, astfel, întregii lumi  (Fapte 10). Dar nu numai Petru are cheile împărăției. Mai târziu, Isus le dă ucenicilor o autoritate similară: „ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” (Matei 18:18). Aceasta este responsabilitatea și privilegiul extraordinar pe care Isus ni le dă nouă, bisericii sale. El ne dă cheile împărăției. „Veți avea acces complet și gratuit la împărăția lui Dumnezeu, chei pentru a deschide orice ușă: nu mai există bariere între cer și pământ, pământ și cer. Un da ​​pe pământ este un da în cer. Un nu pe pământ este un nu în ceruri ”(v.19Biblia amplificată).

 Isus spune că puterile întunericului nu „ vor birui” persoana care are credință în el (v.18), ci mai degrabă, Biserica, înarmată cu cheile Împărăției, poate asalta porțile iadului și elibera prizonierii. „Porțile Locuinței morților” nu vor rezista împotriva Bisericii. Porțile sunt defensive, nu ofensive, biserica este în ofensivă și poate fi sigură de victorie împotriva apărării inamicului.Poți avea privilegiul  de a vedea oameni eliberați prin predicarea Veștii bune despre Împărăția cerurilor, poți avea bucuria de a vedea oameni eliberați de dependența de droguri, alcoolism, pornografie și orice altă robie. Poți aborda provocările cu încredere, fără să te temi de nici un rău, știind că participi la o remarcabilă autoritate spirituală.

Până când Doamne, până când?

Au existat vreodată momente în viața ta când te-ai trezit întrebându-te: „Până când, Doamne? Până când?” Până  când vor dura aceste lupte și dezamăgiri? Până când, pentru cât timp vom avea aceste dificultăți financiare? Până când vor persista aceste probleme de sănătate? Până când vor dura dificultățile din cadrul  acestei relații? Până când  mă voi lupta cu această dependență? Cât vor dura aceste tentații intense? Cât îmi va lua să trec peste această pierdere?

În Psalmul 13 de patru ori într-o succesiune rapidă, David strigă: „Până când…?” (Vv.1–2).

 Există perioade în care se pare că Dumnezeu ne-a uitat (v.1a). Se pare că și-a ascuns fața (v.1b). Din anumite motive inexplicabile, nu simțim prezența lui în noi. Fiecare zi pare a fi o luptă – luptă cu gândurile noastre (v.2a). Fiecare zi aduce întristare (v.2b). Se pare că pierdem bătălia și inamicul pare să triumfe asupra noastră (v.2c).


Cum ar trebui să răspunzi în momente ca acestea?

Exemplul lui David sugerează patru lucruri pe care ar trebui să le faci în continuare în perioadele dificile:

 

  1. Continuă să te rogi

David continuă să strige către Dumnezeu: „ Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,(v.3). El își varsă inima lui Dumnezeu. Nu renunța să te rogi chiar și atunci când Dumnezeu pare departe.

2.     Continuă să ai încredere

Eu am încredere în bunătatea Ta,sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale(v.5)

Este relativ ușor să ai credință când lucrurile merg bine, dar testul credinței este atunci când lucrurile nu par să meargă bine.

 

3.     Continuă să te bucuri

El nu se bucură de încercări, ci de mântuirea lui Dumnezeu. El spune: sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale(v.5)

 

4.     Continuă să te închini

În ciuda a tot ce a trecut peste el, David este capabil să vadă bunătatea lui Dumnezeu: „cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!”(v.6). Își amintește tot ce a făcut Dumnezeu pentru el.


Pe măsură ce începi să-L lauzi și să te închini lui Dumnezeu, acesta aduce rezolvări problemelor tale. Uneori, mi se pare util să mă uit înapoi la viața mea și să-i mulțumesc Domnului pentru că mi-a adus atâtea lupte personale, dezamăgiri și jale, și să-mi amintesc cum, prin toate acestea, „mi-a făcut bine!” ( v.6).

Doamne, te preamăresc azi. Mulțumesc pentru bunătatea pe care o arați față de mine. Pentru toate bătăliile viitoare, am încredere în dragostea și bunătatea Ta.

                                                                                                           bebe_cioc

Da, Dumnezeu vorbește

Am observat că mulți creștini își trăiesc viața fără să știe cu adevărat dacă Dumnezeu vorbește și astăzi. Și dacă o face, cum poate Domnul de fapt să le vorbească personal? Cu toate acestea, fiecare dintre copiii lui Dumnezeu (și cu siguranță și tu) aspiră să fie condus de Dumnezeu în alegeri, călăuzit în decizii, liniștit în momente de îndoială, mângâiat în încercări …

Auzirea vocii lui Dumnezeu este atât de importantă. Gândește-te la asta …

• Poporul Israel a primit cele 10 Porunci pentru că Moise a auzit vocea lui Dumnezeu.

• Avem Biblia astăzi pentru că bărbații și femeile au auzit vocea lui Dumnezeu.

• David a compus câțiva dintre cei mai frumoși Psalmi din Biblie pentru că a auzit vocea lui Dumnezeu.

• Viața noastră poate fi îmbogățită de înțelepciunea Proverbelor, deoarece Solomon a auzit vocea lui Dumnezeu.

• Maria știa că îl va purta pe Mântuitorul în pântece pentru că a auzit vocea lui Dumnezeu.

• Vocea lui Dumnezeu l-a determinat și pe Noe să construiască o arcă, Avraam și Sara să aibă un fiu, Iosua să cucerească Țara Făgăduinței, Debora și Ghedeon pentru a alunga dușmanii lui Israel etc.

• Și ce zici de profeții care au vorbit în numele lui Dumnezeu? Mai întâi au trebuit să-i audă vocea.


Da, Dumnezeu vorbește! Iov 33:14 ne spune: „Căci Dumnezeu poate vorbi într-un fel sau altul, totuși omul nu-l percepe”.


Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă ai putea discerne vocea lui Dumnezeu …

• Domnul va călăuzi alegerile tale,

• El ți-ar arăta calea de urmat,

• El te-ar mângâia când ai avea nevoie de  alint…

• El ți-ar da înțelepciune în orice situație dată …

Da, Dumnezeu vorbește în multe feluri, dar de fiecare dată, auzirea vocii Sale ne schimbă viața.

bebe_cioc

Ambiții sfinte

Marcu 19:28-31

Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veșnică. Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Reflectam zilele acestea la acest pasaj. Oare unde ar fi fost creștinismul azi dacă răspunsul la întrebarea lui Petru ar fi fost altul? Ar mai fi existat o Biserică ?

Dacă răspunsul ar fi fost ca cel folosit azi de multe “fețe bisericești” : “Dar o faci pentru Domul, nu pentru noi sau pentru biserică, o să-ți răsplătească Domul, în veșnicie.”

Unde e granița dintre real și ireal în acest pasaj? De ce în vremea lui Isus, răsplata era acum și atunci și azi ne gândim doar la atunci?

 Aștept comentariile voastre.

bebe_cioc