Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez (Ioan 3:30)

Ioan 3:22-36

Ioan Botezătorul devenise o celebritate, a avut o slujire remarcabilă și oamenii „  veneau(la el) ca să fie botezaţi” (v.23,b). Ucenicii lui Ioan au fost foarte competitivi, ei  au devenit invidioși pe succesul lui Isus. Au venit la Ioan și au spus despre Isus: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează și toţi oamenii se duc la El(v.26). “ „Acum concurează cu noi … toată lumea se duce la el în locul nostru”

Ioan a trebuit să aleagă cum sa răspundă. El a început prin a arăta discipolilor săi că „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer” v.27) „nu este posibil ca o persoană să reușească – vorbesc despre succesul etern – fără ajutorul cerului” El a ales să îi îndrepte pe oameni mai degrabă către Isus decât spre sine: „ Voi înșivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.”. (V.28).

Ioan își aseamănă propria poziție cu „prietenul  mirelui” (pe care l-am putea numi „cavalerul de onoare”). Departe de a fi amenințat de sosirea mirelui, acesta este chiar lucrul pe care acesta  l-a așteptat și este încântat de asta. La fel, Ioan explică că l-a așteptat pe Isus și că este „plin de bucurie” în slujirea lui Isus. Isus a fost succesorul lui Ioan Botezătorul. Ioan spune despre Isus: ‘Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez’(v.30).

Uneori, toți putem fi tentați să devenim mai mari, mai importanți, mai onorați, sau mai calificați. Acestea nu sunt toate scopuri rele în sine, dar alegerile noastre zilnice vor fi influențate de aceste ambiții. Trebuie să alegi cum îți trăiești viața. Ești concentrat pe promovarea ta sau pe înălțarea lui Isus? Este ambiția ta mai mult pentru tine sau pentru Isus?

Uneori, chiar vedem diferite slujiri creștine sau biserici, concurând între ele. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple niciodată.

Repetă aceste cuvinte în inima ta: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (v.30). În cele din urmă, accentul nu se pune pe tine însuți – este întotdeauna pe Isus. Ambiția noastră trebuie să fie întotdeauna să îndreptăm oamenii către Isus.

Ioan evidențiază adevărata problemă: „Cine crede în Fiul are viaţa veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (v.36).  Oricine acceptă și are încredere în Fiul are toate, viața completă pentru veșnicie! Acesta este și motivul pentru care persoana care-l evită și nu are încredere în Fiul trăiește în întuneric și nu vede viața.

Aceasta este cea mai vitală alegere dintre toate – îl aleg pe Isus sau îl resping?

Doamne, aleg că tu „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez”(v.30). Umple-mă cu Duhul Sfânt, astfel încât să pot vorbi cuvintele lui Dumnezeu, permițându-le altora să creadă în Fiul.

Vino și vezi, ia în stăpânire

Ioan 1: 29-51

Poporului Israel i se acordase proprietatea asupra Canaanului, pământul promis dar ei zăboveau în a intra în posesia lui. „Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voștri?” (Iosua 18: 3). Există o mare diferență între a fi în proprietate și a intra în posesie. Noul Testament prezintă „țara” ca pe o imagine a vieții creștine (Evrei 4).

Realizează ceea ce este deja al tău, în Hristos Isus și apoi ia-l în stăpânire. Te bucuri de tot ceea ce Isus ți-a făcut posibil? Sau încă te simți vinovat și neputincios? Isus a venit să ne aducă iertare, viață nouă și puterea Duhului Sfânt. Asigură-te că intri în posesia a ceea ce este deja al tău, astăzi.

În  pasajul din Ioan, vedem o secvență remarcabilă a titlurilor date lui Isus. Isus este „Fiul lui Dumnezeu” (vv.34,49), „Mesia” (v.41), „Împăratul lui Israel” (v.49) și „Fiul Omului” (v.51).

Vreau să mă concentrez în special asupra a două titluri din acest pasaj care descriu slujirea lui Isus.

1. Eliminarea păcatului

Sângele mielului i-a salvat pe israeliți de sclavie și le-a permis să meargă în libertate spre țara făgăduită (Exodul 11-15). Ioan spune despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Când vii la Isus, El îți ia păcatele.

Revendică, crede și încrede-te în iertarea oferită ție. Respinge sentimentele de vinovăție, rușine sau nevrednicie. Este o alegere proactivă, practică, zilnică, cea de a lua în stăpânire iertarea pe care Isus a făcut-o posibilă pentru tine

2. Botezator în duh

Ioan Botezătorul îl descrie pe Isus ca „este Cel ce botează cu Duhul Sfânt” (v.33). Isus te umple cu Duhul Său cel Sfânt. Iată ceia ce Isus a făcut posibil pentru tine. Cu toate acestea, trebuie să iei în stăpânire acest dar minunat pe care Dumnezeu l-a pus la dispoziția ta.

Isus l-a chemat pe Filip, spunându-i „Vino după Mine” (v.43). Cuvântul grecesc pentru „a urma” înseamnă nu numai „a merge pe urme”, ci și a însoți, a fi cu. Când ei îl întreabă pe Isus: „Unde locuiești?”(v.38), cuvântul grecesc pentru „a sta(locui)” este același cuvânt pe care Isus îl folosește în Ioan 15:4 – „Rămâneţi în Mine, și Eu voi rămâne în voi.”, a rămâne. Ei văd unde stă Isus și rămân cu el,  Isus te invită la o prietenie profundă și personală cu el.

De asemenea, Isus îți dă ocazia să faci ceea ce a făcut Ioan Botezătorul – să îi aduci pe alții către el. Desigur, Dumnezeu nu are nevoie de un agent uman, Isus și-ar putea continua slujirea fără ajutorul nostru, cu toate acestea, vedem în acest pasaj cum Dumnezeu își folosește ucenicii pentru a chema oamenii. Ei își aduc prietenii la Isus: Ioan Botezătorul îl prezintă pe Andrei (vv.35–36); Andrei îl prezintă pe Petru (v.41) și Filip îl introduce pe Natanael (v.45). Natanael a fost suspicios la început, dar apoi a venit și a descoperit imediat că Isus era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (v.49).

Fostul arhiepiscop de Canterbury, William Temple, a scris un comentariu la Evanghelia lui Ioan. Când a ajuns la cuvintele „și el [Andrei] l-a adus pe [Simon Petru] la Isus” (v.42a), Temple a scris o frază scurtă, dar importantă: „Cea mai mare slujire pe care o [persoană] o poate face altuia”.[1]

Simon Peter a continuat să fie una dintre cele mai semnificative influențe din istoria creștinismului. Poate că nu veți putea face ceea ce a făcut Petru, dar puteți face ceea ce a făcut fratele său Andrei – puteți aduce pe cineva la Isus,sau, la fel ca Philip, poți spune „vino și vezi” (v.46) prietenilor, familiei și colegilor de serviciu. Poți fi o parte a planului lui Dumnezeu pentru ca oamenii să audă despre Isus și să-i răspundă Lui, în timp ce îi invitați să „vină și să vadă”.Am descoperit că nu este nimic mai interesant în viață decât să fii implicat în slujirea lui Isus. Este atât ca Dumnezeu să ne implice pe noi, ființe umane imperfecte, în planul său perfect.

Doamne, ajută-mă astăzi să mă bucur de acest dar al iertării și al plinătății vieții în Duhul Sfânt. Ajutați-mă să te prezint și altora – să invit oamenii să „vină să vadă” (v.46).

referințe:

---

[1] William Temple, Readings in St. John’s Gospel, (MacMillan, 1952).

Isus, primul și unicul

Ioan 1:1-28

Am observat o schimbare în cultura noastră. Există o schimbare în atitudinea față de Isus, în special în rândul tinerilor. Mulți vor spune că cred în Dumnezeu și sunt chiar deschiși la ideea Duhului Sfânt. Dar din ce în ce mai mult, Isus a devenit piedica. Ei spun lucruri de genul: „Nu primesc umblarea lui Isus”.

Așa cum a spus adesea părintele Raniero Cantalamessa: „Bătălia de astăzi este în jurul lui Isus”.[1]

Este Isus Mântuitorul universal? Aceasta este aceeași bătălie ca cea din primul secol. Oamenii de astăzi sunt fericiți să-l accepte pe Isus ca „unul dintre mulți”. Unicitatea lui Isus este cea care provoacă jignire. În pasajul de astăzi vedem că, deși întâlnim oameni excepționali în toată Biblia, cum ar fi Moise, Iosua, Ilie și Ioan Botezătorul, nu era nimeni ca Isus. Isus este unic. El este Mântuitorul universal.

Isus Hristos este singurul. El rămâne, ca să spunem, cel puțin, unic.” Dacă Dumnezeu este ca Isus, Dumnezeu merită credința noastră ”, a scris jurnalistul Anthony Burgess.

Întreaga Evanghelie a lui Ioan de la început până la sfârșit este un răspuns la întrebarea „Cine este Isus?” Răspunsul lui Ioan este că Isus e Dumnezeul în care să te încrezi. El este „Unicul și singurul” (vv.14,18). El este „expresia lui Dumnezeu unică” (v.18) Scopul Evangheliei lui Ioan este de a ne conduce într-o experiență de comuniune cu Dumnezeu, prin prietenia cu Isus.

Ești un prieten al lui Isus. Dar cine este Isus?

1. Cuvânt unic al lui Dumnezeu

Evanghelia lui Ioan se deschide cu o descriere strălucită a lui Isus ca „Cuvânt”. Pentru noi acest lucru pare un concept ciudat, dar pentru cititorii originali ai lui Ioan a  fost mult mai familiar. Ideea „cuvântului lui Dumnezeu” pare a fi fost importantă pentru cititorii evrei, ei și-ar fi amintit cuvintele lui Dumnezeu din creație (Geneza 1) și tot ce au avut de spus profeții despre „cuvântul Domnului” (de exemplu Isaia 40: 6-8 și Ieremia 23:29).

Pentru cititorii greci ideea „Cuvântului” ar fi fost asociată cu căutarea sensului vieții. Filosofii au folosit adesea „Cuvântul” ca o modalitate de prescurtare de a se referi la sensul și scopul inconștient din spatele universului. Primele cuvinte ale lui Ioan  au fost electrizante pentru ambele grupuri. De fapt, el spunea: „Vă voi vorbi despre ceea ce ați căutat în tot acest timp”.

Este absolut clar că „Cuvântul” despre care scrie Ioan este Isus: „ Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1: 14a). Isus nu numai că a fost cu Dumnezeu chiar la început: „Cuvântul era Dumnezeu” (v.1), Isus a fost și este Dumnezeu.

2. Creator unic al tuturor

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”(v.3).

Prin Isus a luat naștere întregul univers: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.”(Coloseni 1:16).

3. Lumina unică a lumii

“În El era viaţa, și viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.”(Ioan 1: 4-5).

Lumina este un sinonim al bunătății și adevărului. Întunericul este un sinonim al răului și al minciunii. Lumina și întunericul sunt opuse, dar nu egale. O mică lumânare poate lumina o cameră întreagă plină de întuneric și nu va fi estompată de aceasta. Lumina este mai puternică decât întunericul; întunericul nu poate prevala împotriva luminii.

4. Transformator unic de vieți

„ Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (v. 12-13).

Credința în Isus aduce cea mai mare și cea mai semnificativă transformare posibilă. Pe măsură ce Îl primești pe Isus în propria ta viață, Dumnezeu te primește în propria sa familie.

5. Revelația unică a lui Dumnezeu

„ Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (v.18).

Totul din Vechiul Testament duce la revelația supremă a lui Dumnezeu în Isus. Am primit elementele de bază de la Moise, apoi această dăruire și primire exuberantă, această știință și înțelegere nesfârșite – toate acestea au venit prin Isus Mesia (vv.16-17). Acesta este motivul pentru care tot ce citim în Vechiul Testament trebuie înțeles în lumina lui Isus.

 Isus este în contrast cu Ioan Botezătorul. Accentul este pus pe ceea ce nu este Ioan Botezătorul. El nu este „lumina” (v.8). El nu este etern (v.15). El nu este Hristosul (v.20). El nu este Ilie (v.21). El nu este Profetul (v.21).Deși Isus spune despre Ioan: „ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11:11), Ioan Botezătorul spune despre Isus: „ El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”(Ioan 1:27). Sarcina lui Ioan Botezătorul, la fel ca a noastră a tuturora, este să ne îndreptăm pe noi înșine către singurul Isus, Cuvântul unic al lui Dumnezeu, creatorul tuturor, lumină a lumii, transformator de vieți și revelator al lui Dumnezeu.

Isuse, tie mă închin, Cuvântul unic al lui Dumnezeu. Mă rog astăzi pentru o nouă revelație a cine ești și pentru o înțelegere mai profundă a ceea ce înseamnă a fi un copil al lui Dumnezeu.

---

[1] Raniero Cantalamessa, Faith Which Overcomes the World, (Alpha International, 2006), p.9.

Pentru un vizionar,… nu se termină niciodată.

Psalmul 52:1-9

Cum reacționezi în mijlocul tragediei și al opoziției? Este tentant să intri în panică, să te retragi, să îți pierzi speranța sau chiar să renunți.

David era un vizionar. Viziunea a fost definită ca o combinație dintre „o nemulțumire profundă a ceea ce este și o înțelegere clară a ceea ce ar putea fi”. Dacă aveți viziune, veți putea spune întotdeauna „Nu s-a terminat”.

David a realizat atât de multe în viața sa. Cu toate acestea, el a trebuit să facă față realității opoziției. Acest psalm a fost scris după o înfrângere devastatoare. David fusese fugărit de Saul, dar locația lui a fost trădată de „Doeg Edomitul”. Deși David se mutase, până la sosirea oamenilor lui Saul, prietenul său Ahimelec și aproape toată familia lui Ahimelec au fost uciși (vezi 1 Samuel 21-22).

În acest psalm vedem cum a reacționat David când a avut de-a face cu cei care încercau să-l distrugă prin „viclenie” (Psalmul 52: 2c), „minciuna” (v.3b) și „cuvinte nimicitoare” (v.4a) . David pare că îl descrie pe Doeg. El a fost ca omul descris în versetul 7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari și se bizuia pe răutatea lui.” Aceasta are un iz foarte contemporan.

Cu toate acestea, chiar și în mijlocul unei astfel de tragedii și opoziții, David nu a deznădăjduit și nici nu a renunțat. El vede că, la Dumnezeu, nu s-a terminat, nu s-a terminat pentru Doeg: „ De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie” (v.5a), și nu s-a terminat pentru David: „Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde” (v.8a).

David se întoarce spre Dumnezeu. Ce putem învăța din răspunsul său?

1.Ai încredere în dragostea lui Dumnezeu

„ mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci” (v.8b). Iubirea lui Dumnezeu nu va eșua niciodată.

2.Laudă faptele lui Dumnezeu

‘Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat și, în faţa copiilor Tă ‘(v.9a). Până când Dumnezeu îți va deschide ușa, laudă-l pe hol.

3.Speră în numele lui Dumnezeu

„ voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. (v.9b). Cu Dumnezeu, oricât de rele ar fi circumstanțele tale, nu s-a terminat. Pune-ți speranța în numele lui Dumnezeu.

Doamne, îți mulțumesc pentru visele și viziunile pe care mi le-ai pus în inimă. În timp ce mă confrunt cu toate provocările viitoare și cu opoziția,  mă încred în dragostea Ta și pentru viitor îmi pun speranța în Tine.

Onorează-ți liderii

Ai descoperit punctele slabe ale părinților, partenerului, copiilor, păstorului, angajatorilor sau politicienilor? Pun pariu că ai făcut-o și este posibil să îți fie mai  dificil să îi respecți și să îi  onorezi. Este interesant faptul că Dumnezeu nu ne oferă o altă opțiune, ni se poruncește să-i onorăm,… să-i onorăm… și să-i cinstim pe ceilalții.

Biblia spune: „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.” (Romani 13: 7) Se spune chiar: „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învăţătura pe care o dau altora”. (1 Timotei 5:17) Profesorii și pastorii noștri sunt demni de o dublă onoare. Să ne confruntăm cu faptele – bătrânii și liderii noștri nu sunt perfecți, dar merită să fie onorați.

Deci, cum îi putem onora fără a intra în negare sau înșelăciune? Răspunsul este destul de simplu și se găsește în Geneza: „ Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și a spus celor doi fraţi ai lui afară. Atunci, Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.. ” (Geneza 9: 20-23) Acțiunile lui Noe au salvat rasa umană, dar el a lucrat greșit, ar fi putut fi expus ca bețiv și prost, dar copiii lui l-au acoperit.

Deci, iată planul meu personal de onorare care m-a ajutat în situații destul de dificile:

1. Fii conștient de faptul că Dumnezeu folosește oameni imperfecți ca tine și ca mine.
2. Fii conștient că chemarea lui Dumnezeu trebuie să fie onorată și respectată. David a spus că nu se atinge de unsul Domnului. „El le-a zis oamenilor săi:„ Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” (1 Samuel 24: 6)
3. Nu judeca motivele unui lider. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7: 1)
4. Acoperăți liderii în dragoste și rugăciune: „ Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4: 8)
5. Dă-le onoare, respect și apreciere.

În locul… M E U

O fetiță pe nume Liz, suferea de o boală rară și gravă. Singura ei șansă de recuperare părea să fie o transfuzie de sânge de la fratele ei de cinci ani, care supraviețuise în mod miraculos aceleiași boli și dezvoltase anticorpii necesari. Medicul a explicat situația și l-a întrebat pe băiețel dacă ar fi dispus să-i dea sângele surorii sale. A ezitat doar o clipă înainte de a respira adânc și de a spune: „Da, o voi face dacă o va salva”.

Pe măsură ce transfuzia progresa, el s-a întins în pat lângă sora lui și a zâmbit, așa cum au făcut-o toți, văzând culoarea revenindu-i în obraji. Apoi fața lui s-a făcut palidă și zâmbetul i s-a stins. Și-a ridicat ochii spre doctor și a întrebat cu o voce tremurândă: „Voi începe să mor imediat?”

Băiețelul îl înțelesese greșit pe doctor, a crezut că va trebui să-i dea sorei sale tot sângele pentru a o salva. Acest băiat și-a iubit sora atât de mult încât a fost dispus să moară în locul ei – ca substituit al ei.

Această poveste (posibil fictivă) este pur și simplu o ilustrare a ceea ce înseamnă substituirea iubitoare. Dumnezeu te iubește. Mesajul uimitor și minunat al Bibliei este că Dumnezeu a venit pe acest pământ în persoana Fiului său, Isus Hristos, și a murit în locul tău. Cuvintele, imaginile, metaforele, imaginile și ilustrațiile (cum ar fi cea a băiatului de cinci ani) ne pot ajuta să înțelegem, dar niciodată nu pot descrie perfect iubirea de nedescris a lui Dumnezeu. Isus a murit pentru a înlătura toate lucrurile rele. El a murit în locul tău și al meu (Marcu 10:45).

Luca 22:63-23:25

Relatarea lui Luca nu se referă doar la înregistrarea faptelor despre moartea lui Isus. De asemenea, el caută să ne arate adevărul uimitor al motivului pentru care Isus a murit. Spre deosebire de acel băiat de cinci ani, Isus și-a dat viața pentru a ne salva pe tine și pe mine. Luca ne ajută să înțelegem acest act de substituție:

1. Ce a îndurat Isus pentru tine?

Isus a fost batjocorit (22:63; 23:11), bătut (22:63), insultat (v.65), acuzat în mod fals (23:10), ridiculizat (v.11) și în cele din urmă răstignit (v.23). Luca o rezumă cu cuvintele îngrozitoare ale lui Pilat „ iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El” (v.25,b).

2. Cine a fost responsabil?

Luca arată clar că toată lumea este responsabilă. Sinodul, preoții cei mai de seamă, învățătorii legii (22:66), întreaga adunare (23: 1)  Irod și Pilat (22:66 – 23:25), și-au jucat rolul. (Moartea lui Isus a făcut ca Irod și Pilat să devină prieteni – (v.12) – înainte ei se dușmăneau. Împărtășirea unui dușman comun poate avea ca rezultat împrietenirea celor ce se urăsc.) Luca spune că mai marele preoților, conducătorii și oamenii (v.13), toți erau de aceeași părere: „ Ei au strigat cu toţii într-un glas” (v.18). Nu putem da vina doar pe evrei sau pe romani sau pe oricine altcineva. În cele din urmă, toți suntem responsabili.

3. Cine a murit în locul tău?

Acesta nu era un „terț” inocent pe care Dumnezeu l-a pedepsit în locul nostru. Mai degrabă, Dumnezeu însuși a venit în persoana fiului său Isus pentru a muri pentru tine și pentru mine. Dumnezeu făcea ceea ce era complet neașteptat. Evreii sperau la un mesia și salvator, dar nimeni nu și-a imaginat că acesta va fi Dumnezeu însuși. Biserica Noului Testament, plină de Duhul Sfânt, a ajuns să-și dea seama exact cine este Isus. Vedem unicitatea lui Isus în titlurile pe care le-a folosit despre sine.El este Fiul Omului. Fiul Omului care va fi așezat la dreapta puternicului Dumnezeu (22:69) este clar folosit aici de Isus ca titlu mesianic. El este Hristos Regele (23: 2) – „regele evreilor” (v.3) – mult așteptatul Mesia.

Cel mai remarcabil dintre toate, el este Fiul lui Dumnezeu: Când au întrebat: „Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu?” [Isus] a răspuns: „ „Așa cum o spuneţi; da, sunt.” (22:70). Se pare că Isus folosea de fapt, aici, numele lui Dumnezeu  („EU SUNT”) – o afirmație directă că Isus este Dumnezeu – poate fi motivul pentru care bătrânii erau atât de mâniați de răspunsul său (v.71).

4. Ce este substituirea?

Inocentul moare în locul vinovatului. Isus este nevinovat; noi suntem vinovați. Chiar și Pilat, care l-a condamnat la moarte, a spus: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” (23: 4). Din nou el repetă: Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi.” (vv.14-15). Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”(v.22). Luca arată clar că Isus a murit tocmai pentru că era fiul nevinovat al lui Dumnezeu (22: 70–71). Pe de altă parte, Baraba, ca și noi, era vinovat. În cazul său, Baraba a fost vinovat de insurecție și crimă (23: 19,25). Luca sugerează înlocuirea: Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” ( V.18). Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.” (v.25).

Doamne Isuse Hristoase, cum pot să-ți mulțumesc vreodată că tu, Fiul lui Dumnezeu, ai murit în locul meu – nevinovatul în numele celor vinovați.

În mâna lui Dumnezeu

Lucruri ni se întâmplă mereu. O mare parte din viață este pur și simplu setul de circumstanțe în care ne aflăm. De exemplu, părinții noștri, designul nostru genetic, vremea, o mare parte din educația noastră și guvernul nostru sunt toate lucrurile pe care le experimentăm că „ni se întâmplă”. În gramatica greacă, aceste lucruri sunt exprimate în ceea ce numim „vocea pasivă”.

Cu toate acestea, noi facem și ca lucrurile să se întâmple. Când inițiez o acțiune și fac ceva, acest lucru se exprimă prin „vocea activă”. Dar gramatica greacă are și o a treia voce – „vocea de mijloc”. Aceasta nu este nici complet activă, nici complet pasivă. Când folosesc vocea de mijloc, particip la rezultatele unei acțiuni.

Rugăciunea creștină este rostită cu vocea de mijloc. Nu poate fi în vocea activă pentru că nu este o acțiune pe care o controlez, la fel ca în rugăciunile păgâne ritualice în care zeii ne fac porunca. Rugăciunea nu se află nici în vocea pasivă, în care sunt la mila voinței zeilor și zeițelor. În rugăciunea creștină, așa cum spune Eugene Peterson, „intru într-o acțiune începută de altul, Domnul meu creator și mântuitor și mă găsesc participând la rezultatele acțiunii sale [grațioase]”.[1] Într-un sens, întreaga viață creștină este rugăciune. Primim mâna plină de har a lui Dumnezeu în viața noastră și participăm la ceea ce face El în lume. Dumnezeu te implică în planurile sale. Desigur, ar putea face totul singur, dar alege să te implice. El îți dă libertate, dar totuși rămâne în control.

 Psalmul 50: 1-15

Te confrunți cu probleme în viața ta? O situație stresantă la locul de muncă? O relație dificilă? O problemă îngrijorătoare de sănătate? O provocare financiară?

Dumnezeu stăpânește cu desăvârșire universul său: „Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește

și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.” (v.1).El deține totul. Putem lupta și ne putem frământa pentru micul nostru colț și pentru bunurile noastre, dar, în cele din urmă, Dumnezeu  stăpânește peste toate: „Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor,toate fiarele munţilor cu miile lor.” (v.10). El nu depinde de ființe umane: „Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aș spune ţie, căci a mea este lumea și tot ce cuprinde ea.” (v.12).

Cu toate acestea, el ne oferă cu bunăvoință un rol de jucat:

•  Dă slavă Domnului

„Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri” (v.14a).

• Cheamă-L pe Dumnezeu

„Cheamă-mă în ziua necazului” (v.15a).

• Onorează-l pe Dumnezeu

„și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (v.15b).

M-am întors de multe ori la Psalmul 50:15, l-am chemat pe Domnul „în ziua necazului”. Este uimitor să mă uit în urmă și să văd cât de des mi-a dat mâna lui plină de har.

Doamne, mulțumesc mult pentru toate răspunsurile minunate la rugăciune. Acum, Doamne, te chem din nou să mă eliberezi .

---

[1] Eugene Peterson, The Contemplative Pastor (William B Eerdmans Publishing Co, 1993) pp.91–93

Cuvintele tale sunt puternice

Impactul lui Sir Winston Churchill asupra secolului al XX-lea este dificil de supraestimat. Un maestru orator și scriitor, Churchill știa puterea cuvintelor. Martin Gilbert, biograful oficial al Churchill, a scris o carte numită “Churchill: Puterea cuvintelor”. Cuvintele lui Churchill încântă într-un mod în care liderii și politicienii de limbă engleză au încercat fără succes să se potrivească de atunci.

Cu toate acestea, pentru noi toți, cuvintele sunt puternice. Cuvintele tale sunt puternice. Cu cuvinte amabile și încurajatoare, puteți schimba ziua unei persoane – sau chiar întreaga sa viață.

Proverbe 10: 11-20

Cuvintele tale au puterea de a aduce o mare binecuvântare: „ Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă” (v.11a). Dar cuvintele pot face și mult rău: „ dar gura celor răi ascunde silnicie” (v.11b).

Cuvintele au puterea de a distruge relațiile: „ Ura stârnește certuri” (v.12a). Pe de altă parte, ele au puterea de a vindeca relațiile: „ dar dragostea acoperă toate greșelile” (v.12b). Controlul limbii este vital. „ Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-și ţine buzele este un om chibzuit.” (v.19). Abraham Lincoln a spus: „Este mai bine să taci și să te gândești prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială!”

De-a lungul acestui pasaj, scriitorul Proverbelor contrastează „gura nebunului” (v.14b) cu „gura celui neprihănit” (v.11a), cuvinte de ură (v.12a),cuvinte de dragoste (v.12b) și înțelepciune (v.13). Cuvintele de ură (v.12a) duc la violență (v.11b), disensiune (v.12a), ruină (v.14b) și răspândirea calomniei (v.18b).

Cuvintele de dragoste (v.12b) sunt un izvor de viață (v.11a); acoperă „toate greșelile” (v.12b) și sunt „argint ales” (v.20a). Dacă cineva v-a jignit, nu returnați ofensa. Se spune că a purta ranchiună este ca și cum ai lăsa pe cineva să trăiască fără chirie în capul tău. În schimb, răspunde-ți la ură cu dragoste. Vorbește bine despre cealaltă persoană chiar și în spatele ei și s-ar putea să descoperi că dragostea ta pune capăt certurilor și vindecă relația.

Doamne, ajută-mă astăzi să îmi controlez limba – să vorbesc doar cuvinte de dragoste și viață. Ajută-mă să răspund mereu la orice greșeală comisă împotriva mea cu cuvinte de dragoste.

Îngrijorări, anxietăți și frici

Luca 12:1-34

Îți faci griji mult? Ești vreodată „lovit de frică” sau „cuprins de teamă” (vv.7,32, )? Ești vreodată „neliniștit și tulburat” (v.22)? Isus nu a spus niciodată: „Nu vă faceți griji, pentru că nu aveți de ce să vă faceți griji.” El a spus: „Nu vă faceți griji, în ciuda faptului că există atât de multe lucruri de care să vă faceți griji. De multe ori Isus le spune adepților săi  „Nu vă temeți” (vv.4,7,32) și „Nu vă faceți griji” (vv.11,22,29). Răspunsul la frică și îngrijorare este să ai încredere și să rămâi în ascultare. Isus ne oferă șapte modalități de a face față îngrijorării, anxietății și fricii:

• Teme-te de Dumnezeu și de nimic altceva

Dacă ai o teamă corectă și sănătoasă de Dumnezeu, nu ai nevoie de nimic altceva (v.5). „Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.”(v.5).

• Cunoaște-ți valoarea înaintea lui Dumnezeu

Isus îți spune să nu-ți faci griji sau să te îngrijorezi pentru că ești de o valoare infinită și inestimabilă înaintea lui Dumnezeu. El te iubeste; „ voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (v.7b). El te cunoaște intim: „ Și chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” (v.7a).

• Ai încredere în Duhul Sfânt

El îți spune să nu-ți faci griji pentru că poți avea încredere în Duhul Sfânt pentru a te ajuta. În timp ce te confrunți cu opoziție, situații dificile, întâlniri tensionate și așa mai departe, Isus spune: „Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor și înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” (vv .11-12).

• Nu rata esența vieții

Isus spune că, prin îngrijorare pierzi esența vieții: „căci viaţa cuiva nu stă în belșugul avuţiei lui” (v.15).

El spune povestea unui om de afaceri, care a construit o întreprindere de mare succes și a câștigat o sumă considerabilă de bani. Probabil că lumea îl admira. Cu toate acestea, Isus îl descrie ca pe un prost și un eșec (v.20). Făcuse falsa presupunere că mai are mulți ani de trăit (vv.19-20). El nu văzuse niciodată dincolo de această viață (v.20). Viața lui era concentrată asupra lui însuși. Cuvântul „eu” sau „al meu” apare de unsprezece ori (vv.17–19). El a crezut că merită  tot ceea ce are și că este cineva datotită posesiunilor sale. Nu a reușit să înțeleagă calea de a fi cu adevărat bogat, el nu era „bogat față de Dumnezeu” (v.21). Cine ești ca persoană este mult mai important decât ceea ce faci pentru a trăi.

• Realizează că agitația este inutilă

Isus te încurajează să privești dincolo de bunurile materiale și de nevoile fizice, „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca” (v.22). Nu este nimic în neregulă cu aceste lucruri, dar acestea nu ar trebui să fie obiectivul dvs. – „Viaţa este mai mult decât hrana, și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea.” (v.23).

• Ai încredere în grija și protecția lui Dumnezeu

Isus arată că îngrijorarea este opusul credinței. Dacă ai încredere, nu îți vei face griji. „Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioșilor?” (V.28). Credința implică încredere în grija și protecția lui Dumnezeu.

• Căută împărăția lui Dumnezeu

Încrederea și ascultarea merg mână în mână. În loc să stochezi lucruri pentru tine, trebuie să fii „bogat față de Dumnezeu” (v.21). Mai degrabă decât să îți faci griji cu privire la lucrurile materiale, ar trebui să „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu,” (v.31) – pe care Dumnezeu, din bunul său plac, v-a dat-o (v.32). Acesta ar trebui să fie punctul central al vieții tale. „Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (v.34).

Doamne, îți mulțumesc că îmi spui mereu să nu-mi fac griji și să nu-mi fie frică Ajută-mă să-ți caut împărăția și să am încredere că „ toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”(v.31)

bebe_cioc.

Creșteți în har

Dacă harul este favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, poți obține mai mult din el?

V-ați pus vreodată această întrebare? Eu da. Biblia ne spune: „ ci creșteţi în harul și în cunoștinţa Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin.’(2 Petru 3:18) Potrivit lui Petru, este posibil să crești în har. Aceasta este o veste minunată! Ai cerut vreodată o favoare unui prieten sau unui membru al familiei? „Hei, Jim, îmi poți împrumuta mașina de tuns iarba, mașina sau barca ta?” Cerem favoruri pentru că avem nevoie de ceva și nu îl avem. Mulți dintre noi i-am cerut lui Dumnezeu favoruri: „O, Doamne, te rog să-mi dai acel loc de muncă, să-o vindeci pe mama mea sau să ai grijă de copiii mei”. Nu ne este rușine să îi cerem lui Dumnezeu ceva. Bun … pentru că El este un mare Dumnezeu căruia îi place să ofere favoruri.

Deci, să revenim la întrebarea inițială: putem obține mai multă har și chiar să creștem în el? Răspunsul este evident da. Următoarea întrebare presantă este „Cum putem crește în har?” Aș dori să prezint patru pași practici pentru a crește în har:

1. Creșteți în credință: “Și credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”. (Evrei 11: 1)
2. Fii smerit și dă-i lui Dumnezeu toată gloria: „Tot așa și voi, tinerilor, fiţi supuși celor bătrâni. Și toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5: 5)
3. Crește în cunoștințele tale despre Dumnezeu Tatăl și Isus Fiul: „ Harul și pacea să vă fie înmulţite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!”. (2 Petru 1: 2)
4. Fiți tari din punct de vedere mental: „ De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji și puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”. (1 Petru 1:13)

Tu nu ești victima vieții. Poți face acești pași practici pentru a crește în harul lui Dumnezeu. El vrea ca favoarea să se lipească de tine ca mierea: „ Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut,

Domnul dă îndurare și slavă și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmii 84:11)Când harul cuge din tine, el va atinge atâtea vieți. Vei fi binecuvântat, să fii o binecuvântare pentru alții.